Propunerea unui studiu făcut de ”Nature”: pentru Italia s-ar vorbi de 2.000 de euro pe an de cetăţean până în 2050.
Între timp, în ciuda recordului de investiţii în centrale regenerabile, CO2 atinge apogeul în atmosferă.
Niciodată atât de verde, niciodată atât de poluat. Dacă ecologiștii obsesivi nu ar risca să ne ruineze, am putea râde cu poftă de paradox: anul acesta, în lume, investițiile în surse regenerabile vor fi cele mai vizibile vreodată. Și totuși, am atins vârful concentrației de CO2 în atmosfera noastră.
Prima cifră vine de la Agenția Internațională pentru Energie: centralele solare și eoliene nou construite vor atinge 440 de gigawați, cu o treime mai mult decât în 2022, pentru un total global de 4.500 de gigawați.
A doua cifră a fost comunicată, însă, de National Oceanic and Atmospheric Administration și Scripps Institute of Oceanography, ambele organisme americane: față de luna mai a anului trecut, în 2023 s-a înregistrat o creștere de trei părți per milion de CO2 în atmosferă.
Gazele cu efect de seră ocupă acum 423 de părți la milion, cu 50% mai mult decât la începutul erei industriale.
Este recordul înregistrat de observatorul Mauna Loa din Hawaii, care monitorizează progresia dioxidului de carbon încă din anii 1950.
Oamenii de știință profită, evident, de descoperire pentru a reînvia catastrofalul demers: din cauza omului murdar, insensibil și iresponsabil, vom suferi „valuri de căldură, secete, inundații, incendii și uragane”.
În fața eforturilor neobosite de a introduce un alt model de dezvoltare, observația lui Ralph Keeling, fiul inventatorului curbei care măsoară creșterea constantă și inexorabilă a fumurilor care modifică clima, este amară, citată de publicația italiană Repubblica:
”Se pare că tot ceea ce am realizat pentru atenuarea emisiilor nu este suficient”.
Dar în loc să-i lovească pe talibanii verzi, preoții tranziției ecologice, care, de la vicepreședintele UE Frans Timmermans în jos, și-au pus ghearele pe case, mașini și chiar obiceiuri alimentare, aceste constatări sunt folosite pentru a confirma religia ecologiei.
În ciuda inovațiilor și reajustărilor stilului de viață, aerul este încă prea murdar? Înseamnă că trebuie să „o facem rapid”.
Trebuie să mergem înainte spre neutralitatea climatică, vai de arderea combustibililor fosili. Pe scurt, cu politicile verzi se va ajunge ca și cu vaccinurile anti Covid!
Dacă nu funcționează perfect, este doar pentru că sunt necesare mai multe. Este adevărat însă că investițiile considerabile în surse regenerabile nu sunt suficiente.
Problema obișnuită rămâne în continuare: dacă BRICS, pentru a-și susține creșterea economică, continuă să polueze, pentru a salva planeta nu va fi suficient ca o mână de europeni să folosească baterii în locul vechilor motoare.
Există și faptul că lanțul de aprovizionare care servește la extragerea materiilor prime, cu care sunt fabricate acele baterii, devastează ecosisteme întregi. Bine, asta e altă poveste.
Ideea este că, în timp ce noi, la Bruxelles, ne certăm cu privire la durabilitatea biocombustibililor, în China s-au deschis și s-au pus în funcțiune noi centrale pe cărbune. Cum rezolvăm problema?
O sugestie singulară vine de la autorii unei lucrări tocmai publicate în Nature Sustainability: occidentalii răi, care au împrăștiat tone de CO2 pentru a se îmbogăți, să plătească acum țările în curs de dezvoltare să renunțe la emisii, să înceapă tranziția ecologică și să ne permită să ajungem obiectivul fatidic stabilit de Acordurile de la Paris.
Adică, pentru a menține încălzirea globală în pragul de un grad și jumătate.
Pentru a garanta respectarea angajamentelor verzi, blocarea statelor opulente, în primul rând SUA, Regatul Unit și Germania, împreună cu Japonia și Rusia, ar trebui să plătească ceva de genul a 170.000 de miliarde de dolari „despăgubiri climatice” până în 2050.
În rate anuale confortabile, deh. De parcă aceste națiuni, multe dintre ele aflate pe un curs de coliziune cu Moscova din cauza atacului asupra Ucrainei, toate ar fi luptat și ar fi pierdut un război de agresiune și, în contextul negocierilor de pace, au fost condamnate să plătească facturile pentru daune.
Numiți-o ură de sine, ură față de rădăcinile cuiva, masochism! Faptul este că, compensațiile către Asia, Africa și America de Sud au fost serios dezbătute de ani de zile într-un cadru academic.
Acum, cu aerul care suflă, cu cultul ecologic condus de ciocănirea activiștilor degenerați și a elitelor ultradirigiste, problema taxei pe presupusele defecte ale trecutului riscă să intre foarte repede pe agenda guvernamentală.
Pentru a vă face o idee despre ce ar însemna pentru buzunarele noastre schema elaborată de economiștii Andrew L. Fanning și Jason Hickel, trebuie doar să priviți unul dintre tabelele atașate ”studiului” scris de ei în Nature!
Italia ar trebui să plătească peste 2.000 de dolari pe cap de locuitor, începând de astăzi pentru următorii 27 de ani.
Poate ar trebui să avem și previziunea de a indexa contribuțiile la inflație?
Ar fi încă un capitol al cheltuielilor de mediu, de adăugat la renovarea clădirilor, mașinilor electrice și, cât suntem la asta, un hamburger sintetic drăguț, pălmuit într-un sandviș făcut cu făină de insecte.
E amuzant: cu cât mergem mai departe, cu atât „sustenabilitatea” devine mai nesustenabilă.
Sursa: laverita.info
Adaugă comentariu