Datele și studiile științifice contrazic retorica catastrofală: nu numai că dioxidul de carbon nu încălzește Pământul, dar, mai mult, fără intervenția umană, el cobora sub pragul periculos pentru supraviețuire.
Vreau să vă spun cum este, că acum 23 de ani am decis că presupunerea antropică a încălzirii globale trebuie să fie falsă.
Nu sunt climatolog, dar climatologia este un lucru multidisciplinar și necesită abilități diferite.
Trebuie să adaug că, înainte de acum 23 de ani, problema era total în afara sferei mele de interese și poate că nu eram conștientă de însăși existența problemei, fiindcă eram ocupat în cu totul alte chestiuni.
Dar când mi-a fost adusă prima dată în atenție și mi-au explicat termenii, mi-a luat câteva minute de reflecție pentru a pune sub semnul întrebării întreaga poveste, cel puțin în ceea ce privește modul în care mi se spunea.
Și termenii erau aceștia (și încă sunt aceștia):
«CO2 este un gaz cu efect de seră, oamenii îl pun în atmosferă și cu cât îl pun mai mult, cu atât Pământul se încălzește mai mult, împrejurare care modifică (în rău) clima planetei».
Deja cuvintele mici puse între paranteze, „în rău”, mi-au sunat imediat alarma personală: și de ce neapărat în rău? M-am întrebat.
Adică: care ar fi temperatura planetei pentru a avea clima optimă?
Totuși, din moment ce nu sunt climatolog, mi-am păstrat nedumerirea în mine. Dar sunt fizician-chimist și, cunoscând spectrul de absorbție în infraroșu al CO2, i-am răspuns interlocutorului meu:
Imposibil: în propoziția de mai sus, cuvintele „oamenii pun CO2 în atmosferă și cu cât pun mai mult, cu atât mai mult Pământul se încălzește” sunt false.
Acest lucru este puțin tehnic, dar sunt convins, folosind un limbaj cât mai simplificat, că îl pot clarifica și pentru un avocat.
Trebuie știut că fiecare corp (chiar și al tău) emite radiații electromagnetice într-o gamă largă de lungimi de undă și, pentru fiecare lungime de undă, cu o anumită intensitate.
Modul în care variază intensitatea în funcție de lungimea de undă este o funcție numită spectrul de emisie al corpului, iar spectrul de emisie depinde de temperatura corpului.
De exemplu, spectrul de radiații electromagnetice care vine la noi de la Soare este ilustrat în figura 1 a tabelului.
Din ea vedem că lungimea de undă a radiației solare este între 0,2 și 2,5 microni (care sunt miimi de milimetru): minim sub 0,2 microni, apoi crește până la maxim în jur de 0,5 microni și apoi scade până la aproape zero dincolo de 2,5 microni.
De asemenea, se întâmplă ca ochiul nostru să fie sensibil la partea din spectrul solar cu lungimi de undă cuprinse între 0,4 și 0,7 microni: ochiul „vede” radiațiile acestei porțiuni a spectrului ca culori distincte corespunzătoare lungimii de undă distincte. Lungimile de undă care nu sunt în intervalul 0,4-0,7 nu sunt „văzute” de ochi, dar sunt acolo!
Pământul emite și radiații electromagnetice. Spectrul său de emisie este, în aparență, asemănător cu cel al soarelui, dar intervalul de lungimi de undă a radiației emise de Pământ este de 4-40 de microni și asta pentru că temperatura Pământului este de 16 grade (cea a suprafeței soarele are 6000 de grade).
În afară de acest detaliu, curba spectrului este similară: intensitatea radiațiilor emise de Pământ (toate invizibile pentru ochii noștri) este minimă sub 4 microni, apoi crește până la maxim în jur de 10 microni și apoi scade până când aproape dispar dincolo de 40 microni.
Narațiunea efectului de seră continuă astfel: radiațiile emise de Pământ s-ar întoarce toate în spațiu de unde veniseră datorită Soarelui!
Totuși, o parte din ea este absorbită de unele gaze cu efect de seră (în principal apă, dar și CO2) prezente în atmosferă, care apoi este remisă în toate direcțiile, menținând astfel planeta mai fierbinte decât ar fi dacă nu ar exista gaze cu efect de seră.
În special, spune fabula, „oamenii pun CO2 în atmosferă și cu cât pun mai mult, cu atât Pământul se încălzește mai mult”.
Dar acest lucru este imposibil, spuneam acum 23 de ani: în gama spectrului Pământului molecula de CO2 absoarbe radiații doar în intervalul 14-16 microni și acest interval acoperă doar 9% din radiația emisă de Pământ.
Reveniți la curba spectrului solar: dat fiind că aria de sub curbă este proporțională cu energia radiantă totală, puteți vedea clar greutatea pe care ar avea-o dacă scădeți doar dunga verde din acel spectru.
La fel se întâmplă și cu CO2 și cu spectrul de radiații terestre: singura porțiune de radiație terestră pe care CO2 o poate scădea este o bandă între 14 și 16 microni, iar această bandă se dovedește a fi 9% din radiația totală.
Putem introduce tot CO2 pe care ni-l dorim: nu este capabil să absoarbă mai mult de 9% din radiația terestră.
Ultimul pas al raționamentului este ușor: cât este porțiunea de radiație absorbită de cele 400 ppm (părți pe milion) de CO2 aflate în prezent în atmosferă?
Răspuns: aproape 9%! Concluzie: CO2 introdus de om de acum înainte nu poate avea niciun efect asupra temperaturii planetei și cu atât mai puțin asupra climei.
Putem aduce concentrația atmosferică de CO2 chiar și la 1.000 ppm: CO2 antropic nu modifică clima!
Dar pe lângă faptul că contribuie, cât se poate de puțin, la menținerea caldă a planetei (unde rolul principal îl joacă apa), CO2 are o altă funcție importantă: este una dintre cele trei componente care permit fotosinteza clorofilei (celelalte două sunt apa si radiația solară).
Dimpotrivă, conform a ceea ce ne spun cei mai respectați paleoclimatologi (de exemplu lucrarea Prof. Robert Berner de la Academia Națională de Științe Americane), dacă concentrația atmosferică de CO2 ar fi mai mică de 150 ppm viața nu ar fi posibilă pe Pământ.
De fapt, în ultimii 160 de milioane de ani, nivelurile de CO2 din atmosferă au scăzut continuu de la 3.000 ppm în urmă cu 160 de milioane de ani la 1.000 ppm în urmă cu 50 de milioane de ani (când s-au dezvoltat primatele) până la 300 ppm în era preindustrială.
Înlăturat de natură care l-a înlănțuit, ca să spunem așa, în zăcăminte calcaroase și fosile, CO2 atmosferic atingea niveluri periculos de scăzute, până când omul, datorită folosirii combustibililor fosili, eliberează o foarte mică parte în atmosferă, ducându-l la 400 ppm (adică doar pentru a înțelege, 0,04%).
Prin urmare, să întrerupem toate programele de reducere a emisiilor de CO2: aceste programe dăunează planetei și dăunează umanității.
Sursa: laverita.info
Comentarii