În ciuda numeroaselor acțiuni întreprinse în ultimele săptămâni, inclusiv proteste în fața Ministerului Petrolului și a altor clădiri guvernamentale din Oslo, activiștii poporului indigen Sami pentru moment vor trebui să se mulțumească doar cu scuzele verbale formulate la începutul lunii martie de către Guvernul norvegian.
Terje Aasland, ministrul Energiei, a recunoscut de fapt că, odată cu construirea în cartierul Fosen a celui mai mare parc eolian terestru din Europa, cu 151 de turbine, a desfigurat teritoriile și drepturile popoarelor indigene, privându-le practic de resursa din care trăiesc în principal: pământul.
Dar, în momentul de față, și în afară de scuze, nu există un acord concret pentru soluționarea litigiului (și nici ipoteza înlăturării, așa cum cer indigenii și așa cum se stabilește printr-o sentință).
De la începutul anilor 2000, Norvegia a încercat să-și reducă dependența de petrol și gaze prin creșterea producției de energie regenerabilă, în principal prin valorificarea energiei eoliene.
Intenția națiunii, însă, nu este doar de a satisface cererea națională în creștere, ci și de a-și vinde „produsul” pe piețele europene, care sunt mai puțin aprovizionate cu energie curată.
Ecologiștii, însă, nu cred că acest proces destul de ambițios poate fi considerat cu adevărat „verde”, mai ales din cauza metodelor care se intenționează să fie aplicate.
De altfel, autoritățile norvegiene doresc să electrifice centralele offshore de petrol și gaze prezente în zonă (deci să nu le elimine), conectându-le la parcuri eoliene!
Este clar că acest lucru ar crește semnificativ consumul național de energie electrică și ar necesita o instalare mai mare de parcuri eoliene (a căror construcție presupune crearea de noi drumuri și mari fabrici industriale).
Acestea din urmă sunt deja localizate în mare parte (și conform planurilor vor fi și cele ulterioare) în Sápmi, un teritoriu ancestral și sălbatic locuit de indigenii sami, care își bazează existența pe sol și pe creșterea renilor.
Prezența parcurilor eoliene, de exemplu, împiedică accesul la pășuni și compromite circulația animalelor.
Indigenii luptă de ani de zile împotriva infrastructurii umane, a drumurilor și a rețelelor electrice, numind ceea ce face Norvegia față de ei „colonialism verde”, adică acapararea de pământ și extragerea resurselor sale justificate de guvern ca acțiune necesară pentru combaterea schimbărilor climatice.
O practică care continuă în ciuda faptului că în octombrie 2021, o sentință istorică, a Curții Supreme a Norvegiei s-a pronunțat în favoarea drepturilor popoarelor indigene.
Unsprezece judecători au declarat, de fapt, că parcurile eoliene Roan și Storheia, construite pe peninsula Fosen din centrul Norvegiei, încalcă drepturile crescătorilor de reni Sami, garantate prin lege de Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, și că din acest motiv licențele acordate pentru construcția lor este nulă.
În momentul de față, însă, guvernul norvegian, care este acționarul majoritar al Fosen Vind, compania care deține și gestionează proiectele, nu pare dispus să le înlăture.
O poziție care, în ciuda scuzilor recente, ar putea submina definitiv relațiile dintre poporul Sami și administrația națională, care s-a mândrit întotdeauna cu protejarea drepturilor popoarelor indigene și astăzi, totuși, pare intenționat să urmărească tranziția verde fără a-și face griji pentru supraviețuirea lor.
Desigur, o comunitate care se luptă de zeci de ani precum Sami nu va renunța ușor. Amnesty International s-a alăturat, de asemenea, luptei lor lansând o petiție.
„Oamenii nu înțeleg de ce luptăm împotriva energiei eoliene, care ar trebui să fie atât de „verde”. Dar nu reușesc să văd ce este „verde” în distrugerea naturii și a lăsa deoparte un popor care folosește natura în mod durabil” și care se confruntă deja cu consecințele schimbărilor climatice pe care nu le-au provocat, a comentat Maja Kristine Jåma, reprezentanta Sami.
Sursa: lindependente.online
Foto: Johanna Roto
Adaugă comentariu