În 2019, «Daraj» a admis legături cu OPEN SOCIETY.
Gluma care sună a batjocoritoare:
„Nu ne dau saci de bani”. Un turc apropiat de extremiști a mediat între emiri și politicieni.
Legăturile dintre George Soros, un consorțiu de autoproclamați jurnaliști democrați și Frăția Musulmană sunt foarte strânse.
Cât de mult și prin ce noduri vă spunem în acest articol, care urmează calea trasată de titlul din ziarul italian La Verita de ieri:
«„Armata” lui Soros sosește pentru a scufunda Qatargate și a salva socialiștii».
De fapt, am dezvăluit activitatea de revizionism aflată în desfășurare în scandalul în care sunt implicați mai mulți europarlamentari socialiști acuzați că sunt pe statul de plată la Doha.
Un grup mass-media folosește materiale furate de la o agenție de investigație elvețiană despre care se zvonește, Alp services din Geneva, că ar fi fost însărcinată de Abu Dhabi pentru a „defăima” Frăția Musulmană din Europa.
Site-ul francez de jurnalism de investigație Mediapart a fost primul care a publicat un dosar despre activitățile sale de spionaj.
Apoi Alp și fondatorul său Mario Brero au ajuns în centrul unei a doua investigații jurnalistice, cea a săptămânalului New Yorker, în care se susţinea că detectivul elveţian ar fi angajat jurnalişti pentru a-şi atinge ţintele.
Acum, dosarele publicate de Mediapart și New Yorker au început să circule într-un circuit jurnalistic internațional în care reporterii din țări individuale caută implicații locale.
CIUDAȚII „PANARABI”
Printre subiectele interesate să aibă clarificări se numără și o rețea „panarabă”, Daraj media, născută în 2017 cu sediul la Beirut și condusă de Alia Ibrahim.
Pe site-ul companiei aflăm că unul dintre finanțatori este Open Society Foundations al filantropului maghiar, Soros.
Sprijinul financiar al lui Soros pentru Daraj care se autointitulează „independent” nu a trecut neobservat în ultimii ani.
Într-adevăr, pe 5 noiembrie 2019, același co-fondator Alia Ibrahim a publicat o intervenție îndelungată pe site pentru a răspunde unor „utilizatori neidentificați de social media” care acuzaseră compania că este „agenția lui Soros”.
Ibrahim, ne amintește că inițial, «planul era să finanțeze Daraj ca start-up prin fonduri de capital de risc. Așa că l-am înregistrat pe Daraj ca companie cu scop de profit, cu sediul la Beirut”.
Dar „jurnalismul în care credem este costisitor și nu poate fi profitabil, pentru că se adresează celor de la putere și este condusă în primul rând de dorința de a-i trage la răspundere pentru acțiunile lor și, prin urmare, reprezintă o amenințare la adresa intereselor lor”.
Pe scurt, din cauza puterilor obișnuite puternice, multinaționale etc., Daraj a fost nevoit să găsească surse alternative de venit.
Și așa, continuă Ibrahim, ”prietenii noștri arabi saolidari care ne-au precedat în spațiul presei independente susținuți de organizații internaționale, precum reporterii arabi pentru jurnalismul de investigație (ARIJ) din Iordania din care facem acum parte, au făcut introducerile necesare pentru a ne conecta cu organisme internaționale”.
Care?
„Am stabilit relații cu International Media Support de la Copenhaga, cu European endowment for democracy de la Bruxelles și cu fundația OPEN SOCIETY deschisă la New York”, a scris Ibrahim.
Subliniind că:
„finanțarea externă nu este o infracțiune. Nicio lege nu o interzice. Și nimic din aceasta nu compromite niciunul dintre principiile noastre” pentru că, și acesta este un pas important, ”împartășim aceleași obiective și valori cu aceste organizații care nu ascund nicio agendă secretă sau conspirații de distrugere a companiilor.
Valorile lor sunt indicate clar pe site-urile lor web și sunt disponibile și în arabă.
După toate aceste precizări, directorul și cofondatorul Daraj a comentat în 2019:
„Pentru cei care se întreabă, nu l-am întâlnit niciodată pe George Soros și nici vreunul dintre oamenii lui nu ne-a oferit saci de bani.
Acesta nu este locul pentru a-l apăra pe Soros sau organizația dvs. Omul este pe deplin capabil să se apere pe sine și munca pe care o face”.
LA UMBRA CEDRILOR
Este sfârșitul controversei și ceea ce însăși Ibrahim numise în mod ironic o „mare conspirație”?
Nu chiar. Pentru că pe site-ul libanez thisisbeirut.com a apărut pe 15 mai un articol semnat de Natasha Metni Torbey în care se spune că în spatele sutelor de asociații născute în Liban în ultimii ani, apare adesea numele lui George Soros.
Din 2019, miliardarul ungaro-american și-a concentrat eforturile asupra regiunii. Și, mai ales în Liban.
De unde vine acest interes și care sunt aceste organizații finanțate de Open Society, se întreabă Torbey.
Subliniind că Soros ”a avut geniul de a inventa o contrarevoluție preventivă”.
Având o rețea socială de ONG-uri care operează în diverse domenii și sectoare ale societății, el a putut anticipa viitoarele proteste și a putut să le orienteze într-o direcție favorabilă opiniilor și intereselor sale.
Torbey scrie că:
”potrivit unei surse, suma de 3.618.000 de dolari ar fi fost transferată în Liban de către fundația sa, Open Society.
În 2020, Revoluția din octombrie a fost la apogeu. În acel an, finanțarea Fundației Soros a ajuns oficial la 4,3 milioane de dolari! În timp ce alte surse afirmă că suma s-a ridicat la 6.655.000 de dolari.
O investiție care a fost redusă la aproximativ 2,6 milioane de dolari în 2021. Prin urmare, totalul pentru ultimii trei ani ar varia între 10.518.000 și 12.873.000 de dolari.”
Dar cine sunt principalii beneficiari?
„Este important de subliniat că 9% din finanțarea folosită de OPEN SOCIETY în Liban este destinată mass-mediei și presei, 5% problemelor legate de justiție și 7% mișcărilor și asociațiilor pentru drepturile omului”, se arată în „articol”. Acolo unde se menționează, printre altele, Daraj media.
Dar să ne întoarcem de unde am plecat, adică de la operațiunea pusă la cale pentru dezmembrarea Qatargate-ului.
Reamintind unele coincidențe notate de ziarul La Verita pe 17 decembrie 2022.
Progresiștii și ONG-urile implicate în scandal au fost în relații excelente cu Open Society.
Activitatea de lobby a Qatarului în Europa nu amintește deloc de schema inițiată de Soros și societatea sa deschisă, OPEN SOCIETY.
Pe lângă Cupa Mondială, obiectivele turistice din Doha au inclus și scutiri de viză pentru cetățenii din Qatar și liberalizarea zborurilor către și dinspre Europa, dar probabil și acțiuni de deteriorare a unor rivali din țările din Golf.
Și, astfel, ar ajunge fonduri pentru a unge mecanismele birocrației și pentru a obține unele declarații favorabile în sala de judecată și în presă.
Pe scurt, presiune!
O altă coincidență: Antonio Panzeri, care conform acuzațiilor procurorului belgian este unul dintre pivoții în jurul cărora se învârte toată ancheta Qatargate, a fost definit într-un dosar pentru Open Society drept „aliat de încredere” al asociației Soros.
Dar pe lista aliaților miliardarului pasionat de filantropie și care finanțează ONG-urile taxiurilor maritime din Marea Mediterană a fost inclus și aliatul de fier Andrea Cozzolino, un europarlamentar napolitan care a condus grupul de lucru pe Maghreb în Europa, asistat la Bruxelles de către una dintre cele 90 de piese ale anchetei, Francesco Giorgi, partenerul Evei Kaili.
Celălalt bărbat din anchetă este Niccolò Figà Talamanca, secretar al ONG-ului înființat în 1993 de Emma Bonino și renumit pentru luptele sale pentru apărarea drepturilor omului No peace without justice.
Apropierea lui Bonino de Soros este cunoscută. Același deputat al +Europei, Benedetto Della Vedova nu a negat, dimpotrivă:
„Unii candidați ai +Europa au primit o contribuție directă de la Soros pentru cheltuielile campaniei electorale.
Filantropul de origine maghiară a împărtășit și susținut de mult valorile noastre pro-europene și luptele noastre pentru drepturile omului și statul de drept”.
CONTACTE ASCUNSE
Mai multe coincidențe?
La începutul lunii martie, La Verità a publicat o serie de articole despre Hakan Camuz, un misterios om de afaceri legat de familia președintelui turc Erdogan, care ar fi fost ofițerul de legătură între Panzeri, Giorgi și presupușii coruptori ai Qatarului.
În acea investigație am menționat și un dosar interesant publicat pe site-ul DisInfo Lab (o organizație care luptă împotriva dezinformarii și propagandei) și dedicat campaniei de boicot lansată de gruparea extremistă Frații Musulmani împotriva Indiei.
A fost, citim, ”prima campanie deschisă a Fm prin noul nexus emergent Qatar-Turcia-Pakistan, numit QTPi”.
O legătură periculoasă între FM și Qatar!
Raportul lung, publicat de site descrie „industria conflictuală” și rolul așa-numiților „activiști vulturi” al căror interes nu este soluționarea ciocnirilor, ci prelungirea acestora implicând diferite state/religii/etnii.
Studiul continuă să facă o listă de fețe și organizații care „fac zgomot”.
Și iată că vine Camuz și albul Stoke căruia i-a fost dedicat un întreg capitol.
Persoanele cheie care raportează pe site-ul firmei de avocatură Stoke White, care se referă la Stoke white limited, sunt Camuz și Khalil Dewan, șeful investigațiilor companiei, din iunie 2021.
Dewan a lucrat și ca cercetător la Middle East Monitor în 2018, un site de știri care promovează opinii pro-Frăție și pro-Hamas.
Cu toate acestea, turcul Camuz nu a fost singurul protagonist din Orientul Mijlociu al afacerii Qatargate.
Alături de el apare și Hassan Dergham, un tânăr care locuiește la Istanbul, dar are „inima în Palestina” și este din Tripoli, Liban.
(Dacă ați apreciat acest articol, poate doriți să faceți o donație pentru Cronica Diasporei. Spre deosebire de majoritatea altor site-uri web, noi nu primim finanțare, suntem 100% independenți și imparțiali. Editorii noștri nu sunt plătiți și lucrează în întregime voluntar, la fel ca majoritatea colaboratorilor noștri, dar există costuri inevitabile asociate de întreținerea unui site web. Depindem de cititorii noștri care ne vor ajuta, fie cu plăți regulate, fie cu plăți unice. Puteți dona aici DONEAZĂ. Mulțumim.)
Sursa: laverita.info
Foto: Niccolò Caranti
Adaugă comentariu