Forumul Economic Mondial (WEF) a elaborat un fel de plan referitor la așa-numita „tranziție alimentară ” care are în vedere reînnoirea și reinventarea întregului sector în numele sustenabilității și sănătății umane și a mediului.
Aceasta este ceea ce citim într-un articol publicat pe site-ul Forumului Davos intitulat „Renovarea și reinventarea sunt cheia pentru salvarea sistemului nostru alimentar.
Iată de ce ”Renovarea și reinventarea sunt cheia pentru salvarea sistemului nostru alimentar”:
tranziția alimentară este echivalată cu tranziția energetică în ceea ce privește importanța ei și, potrivit autorilor studiului, necesită o „transformare globală”.
„Tranziția alimentară își propune să remodeleze modul în care societatea produce, distribuie, consumă și aruncă alimente.
Amploarea schimbării este similară cu cea a tranziției energetice. Reorientarea către o economie cu emisii scăzute de carbon necesită intervenții la fiecare nivel de strategie.”
Planul se înscrie în contextul mai larg legat de „criza climatică” și are ca obiectiv reducerea emisiilor de carbon și găsirea unor modele de producție și consum cu mai puțin impact și calitativ mai bune pentru sănătatea umană, având în vedere că modelul actual prezintă probleme critice diferite și serioase.
Riscul este însă ca ceea ce poate fi considerat de fapt asociația comercială internațională a multinaționalelor să profite de ocazie pentru a crea noi activități speculative – tot cu aportul de fonduri publice – și pentru a centraliza în continuare controlul alimentației umane.
Planul prezentat în articolul WEF are în vedere două faze de schimbare: reînnoirea, care ar trebui să aducă îmbunătățiri de-a lungul întregului lanț valoric alimentar, și reinventarea, care vizează în schimb schimbarea sistemică.
Adică, să schimbe producția de alimente, „astfel încât să modifice structurile de bază în industria alimentară modernă”.
Mai exact, prima fază a acestui plan, adică reînnoirea, implică reducerea celor mai dăunătoare ingrediente și componente ale alimentelor, în special alimentele industriale, și îmbunătățirea profilului nutrițional al produselor:
este posibil să se adauge, de exemplu, mai multe fibre și micronutrienți, dar și mai multe probiotice.
„De exemplu, dacă o companie multinațională alimentară a adăugat cereale integrale la linia sa de bază de gustări, ar putea crește aportul de fibre al americanilor cu 5% până în 2030”, se arată în document.
A doua fază, însă, reinventarea, „necesită o revizuire radicală a categoriilor de produse și tehnologiilor, reinventând modul în care alimentele sunt produse, distribuite și consumate pentru a sublinia disponibilitatea, nutriția și sustenabilitatea”.
Include introducerea de proteine alternative și nutriție personalizată. Proteinele alternative ar juca „un rol important în reducerea impactului general al lanțurilor de aprovizionare cu alimente”.
Potrivit autorilor articolului, „progresele rapide în cercetarea și dezvoltarea pe bază de plante, precum și proteinele, grăsimile și uleiurile bioidentice din plante sau animale produse prin fermentație de precizie și biotehnologii de cultură celulară , deschid spații pentru reinventare”.
Sunt citate și exemple de multinaționale care urmează acest model, printre care Nestlé: compania elvețiană, de fapt, a dezvoltat o pudră proteică - fără substanțe animale - bioidentică cu proteinele din zer. Sunt soluții dezvoltate în laborator care necesită echipamente și investiții substanțiale: ceea ce înseamnă că un astfel de model alimentar va fi apanajul marilor grupuri industriale și financiare.
În ceea ce privește nutriția personalizată, aceasta din urmă ar urma să fie dezvoltată prin inteligență artificială și analiză de date, creând diete unice bazate pe machiaj genetic.
Reinventarea presupune, de asemenea, scurtarea lanțului de aprovizionare cu alimente, promovând distribuția directă de la producător la consumator.
Oligarhiile internaționale din Davos exploatează, așadar, problema reală a disfuncționării actualului model de producție alimentară pentru a implementa o denaturare a dietei „tradiționale” în numele „tehnicizării” tot mai mari a alimentelor care favorizează marile companii, concentrându-se în mâinile lor bogăția și puterea, precum și capacitatea de a decide asupra alimentației umane.
De fapt, doar marile grupuri multinaționale posedă resursele necesare dezvoltării anumitor produse alimentare, deseori studiate în laboratoare.
Pentru a implementa ceea ce este definit ca „tranziție”, nu lipsesc metodele specifice așa-numitului „capitalism al părților interesate” care presupune implicarea tuturor actorilor sociali în rezolvarea „provocărilor globale”, inclusiv a statelor și a întreprinderilor: guvernele, de aceea, sunt numite să investească în proiecte noi și în diferitele tranziții ale companiilor, dar împărțirea profiturilor rămâne atunci strict privată.
În același timp, agricultura și producția de alimente „tradiționale” se află în condiții dificile, mai ales în ceea ce privește aspectul economic, așa cum au demonstrat recentele proteste ale fermierilor din Europa.
Această situație ar putea facilita și mai mult ascensiunea multinaționalelor din alimentație și nutriție artificială, elemente care reprezintă adevăratul nucleu al „tranziției alimentare” propusă de WEF.
Sursa: lindependente.online
Adaugă comentariu