O nouă ordonanță subminează politicile italiene în materie de pandemie, în special în ceea ce privește obligația de vaccinare introdusă cu „pașaportul super greenpass” care lega menținerea locului de muncă de acceptarea vaccinurilor anti-Covid.
Secția a doua civilă a Tribunalului din Florența, cu eficacitate preventivă și provizorie, a stabilit că obligația de vaccinare împotriva Covid-19 încalcă nu numai Constituția, ci și Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Ordonanța confirmă repunerea în funcție a unui psiholog care a fost suspendat pentru că nu a fost vaccinată. Judecătorul a trimis documentele și la Parchetul din Roma, pentru ca un procuror să deschidă o anchetă. Decizia finală asupra cazului va reveni tribunalului colegial.
În ordonanță, judecătorul Susanna Zanda, cu privire la contradicțiile legislației italiene față de legile europene, scrie:
„În ceea ce privește art. 3 și art. 21 din Cartea de la Nisa se reține că există o disciplină a Uniunii în ceea ce privește tocmai vaccinarea anti-covid 19 întrucât Uniunea Europeană a lansat diverse măsuri de reglementare care au exprimat întotdeauna aceste principii de nediscriminare și respect pentru consimțământul liber și informat. Începând cu reglementările de planificare a vaccinării, pentru a trece la regulamentul 953/21 cu privire la subiectul circulației cetățenilor europeni care îi protejează pe cei care nu numai ca nu pot dar nici nu "vor" să se vaccineze.
De asemenea, rezoluția europeană nr. 2361/21 recomandă statelor să desfășoare o campanie de informare corectă, în special referitoare la caracterul neobligatoriu al vaccinului, siguranța acestuia și eventualele efecte nedorite, pentru a asigura o alegere informată și liberă, fără orice formă de discriminare sau dezavantaj pentru cei care decid să nu se supună vaccinului, subliniind că orice certificări de vaccinare ar trebui să aibă doar scopul monitorizării”.
Potrivit judecătorului Susanna Zanda, este vorba de factori care fac vaccinarea obligatorie anti-Covid incompatibilă cu ceea ce este prescris printr-o sentință a curții constituționale din 1990 potrivit căreia:
„Legea care impune un tratament sanitar nu este incompatibilă cu art. 32 din Constituție dacă tratamentul vizează nu numai îmbunătățirea sau păstrarea stării de sănătate a celor supuși acesteia, ci și păstrarea stării de sănătate a altora, întrucât tocmai acest scop suplimentar justifică înțelegerea acelei autodeterminări ale omului care constituie dreptul la sănătate al fiecăruia ca drept fundamental.
Dar mai presus de toate se poate deduce că un tratament medical nu poate fi impus decât în așteptarea ca acesta să nu afecteze negativ starea de sănătate a celui care este supus acestuia, cu excepția numai acelor consecințe care, datorită caracterului lor temporar, și fiind puține ca număr, par normale oricărei intervenții sanitare și, prin urmare, tolerabilă”.
Text ordonanță: click aici
Sursa: lindependente.online
Adaugă comentariu