Ciadul naționalizează toate activele multinaționalei petroliere ExxonMobil, inclusiv permisele sale de explorare a hidrocarburilor, datorită unui decret guvernamental recent.
Statul din Africa Centrală a început să producă petrol în 2003, odată cu finalizarea conductei care leagă câmpurile sudice de terminalele de pe coasta atlantică a Camerunului.
Multinaționala americană Exxon a investit în aceste rezerve de energie, în fruntea unui consorțiu format din Chevron și Petronas.
Ultimul proiect petrolier gestionat de gigantul energetic a fost cel de la Doba, un oraș din sudul țării care își descoperise recent câmpurile.
În ultimele luni, multinaționala americană ajunsese la un acord cu Savannah Energy pentru vânzarea activităților desfășurate în Ciad și Camerun.
Cu toate acestea, acordul de 407 milioane de dolari a fost contestat de junta militară din guvern care a decis să recurgă la naționalizare.
Tranzacția de vânzare între cele două companii a fost efectuată „în ciuda obiecțiilor exprimate ale guvernului Ciad și cu sfidarea dreptului său de preempțiune”, a spus executivul, adăugând:
„Zăcământul Doba și conducta Ciad-Camerun constituie active vitale și suverane pentru Ciad, nu pot fi puse în pericol de o operațiune neregulată”.
Odată cu naționalizarea unei companii private, un stat își însușește bunurile și concesiunile care au aparținut acesteia din urmă.
Naționalizările, frecvente în anii 1960 și 1970, au devenit o raritate mai ales în țările sărace sau emergente datorită atât influenței politice enorme deținute de multinaționale, cât și eventualelor repercusiuni asupra economiei locale.
Decizia guvernului ar putea, de fapt, să limiteze investitorii privați din regiune, în ciuda momentului de creștere a cererii globale de energie.
Cea mai mare provocare va fi managementul eficient al producției de petrol, precum și un mai mare respect față de populația care întâmpină în prezent diverse dificultăți în accesarea petrolului și deci la o aprovizionare stabilă cu energie.
Indicele Dezvoltării Umane al Națiunilor Unite plasează Ciadul pe locul al șaptelea ca cea mai săracă țară din lume, cu 80% din populație trăind sub pragul sărăciei.
Acuzațiile vizează atât acțiunea externă, cu Investiții Străine Directe (ISD) care vizează exploatarea câmpurilor petroliere fără nicio atenție pentru dezvoltarea socio-economică a țării, cât și pe cea internă, la cheremul corupției și instabilității politice.
Ciadul, care așteaptă alegeri, este guvernat în prezent de o juntă militară condusă de Mahamat Deby, care i-a succedat tatălui său Idriss Deby în anul 2021.
Regimul autoritar al acestuia din urmă a început în 1990 iar în următoarele trei decenii a avut loc o erodare a democrației precum și răspândirea corupției și clientelismului.
Cu Idriss Daby la guvernare, legăturile dintre Ciad și fostul colonizator francez au fost întotdeauna strânse, atât de mult încât președintele Emmanuel Macron a fost prezent la înmormântarea sa.
Dispariția dictatorului din Ciad a fost descrisă de Paris ca fiind:
„pierderea unui prieten curajos care căutase pacea și stabilitatea timp de trei decenii”.
În 2006 și 2008, Franța și-a oferit sprijinul militar lui Deby pentru a o salva de rebelii care erau în drum spre capitala N'djamena.
Scenariu similar și în 2019, când Parisul nu a ezitat să desfășoare trupele operațiunii Barkhane, folosind astfel pretextul „luptei împotriva terorismului”, pentru a evita răsturnarea unui guvern prieten.
Sprijin dictat de dorința de a avea în continuare un cuvânt de spus în regiune, atât din punct de vedere geopolitic, cât și economic, întrucât Ciadul este una dintre țările franc-africane și folosește în continuare francul CFA ca monedă oficială.
Sursa: lindependente.online
Adaugă comentariu