În ciuda participării a mii de demonstranți, protestele fermierilor belgieni și olandezi împotriva așa-numitului „plan pentru azot” propus de Bruxelles și guvernul olandez al lui Mark Rutte au rămas destul de tăcute, presa nu a vorbit despre ele.
Protestele au avut loc mai întâi în Belgia, la Bruxelles și, ulterior, în Olanda! În ambele cazuri a existat participarea a mii și mii de manifestanți.
În Olanda se estimează că la 11 martie 10.000 de oameni au mărșăluit prin centrul orașului Haga, unde își are sediul guvernul olandez, pentru a se opune unei măsuri care, dacă ar fi aprobată de guvern, ar crește poverile financiare pentru toți fermierii și crescătorii care folosesc îngrășăminte și gunoi de grajd zootehnic care conțin azot, acesta din urmă considerat una dintre principalele cauze ale emisiilor de gaze cu efect de seră.
Măsura face parte din planul mai larg susținut de Bruxelles de reducere a emisiilor cu 50% până în 2030, așa cum este prevăzut de European Green Deal.
Costurile așa-zisei tranziții ecologice sunt însă suportate în întregime de muncitori, industrii și, în acest caz, fermieri care au decis să-și exprime opoziția puternică față de o reglementare care ar putea duce la prăbușirea sectorului agricol.
Protestele au fost organizate de sindicatele Farmers Defence Force (Fdf) și Samen voor Nederland (Împreună pentru Țările de Jos) cu câteva zile înainte de alegerile regionale!
Numeroși șoferi de tractor au paralizat traficul în afara principalelor orașe ale țării, având în vedere că centrele istorice au fost izolate de poliție, pentru a evita blocajele pe care le-au provocat inițiative similare în Belgia.
Pentru a-și exprima dezacordul, manifestanții s-au prezentat cu steagul național răsturnat și cu scrieri critice afișate pe tractoare și panouri, precum „fără fermieri, fără mâncare”.
Unii fermieri olandezi sunt îngrijorați de posibilitatea de a se confrunta cu exproprierea forțată a terenurilor, în urma unor măsuri care ar duce la reducerea efectivelor în câmpuri deschise și a fermelor din țara care este primul exportator de carne către Uniunea Europeană.
Planul de azot datează din 2019, când Curtea de Conturi olandeză a decis că, pentru a se conforma legislației comunitare, nu mai era posibilă compensarea excesului de emisii prin sume economice, iar activitățile trebuiau oprite sau, în orice caz, redus drastic impactul lor.
Memorandumul pentru mediul rural prevede reducerea azotului și amoniacului de la 12 la 70% în funcție de zonă!
Cele mai înalte obiective sunt avute în vedere pentru zonele agricole tocmai pentru că aici apele uzate produse de animale, fecale și urină, ar crește foarte mult nivelul de poluare.
Cu toate acestea, cu metodele agricole actuale, reducerea utilizării îngrășămintelor în randamentul terenului ar face ca activitatea să fie neeconomică dacă nu nesustenabilă, ducând la închiderea multor companii.
Riscul este ca aceleași măsuri ar putea fi adoptate în viitorul apropiat și în restul Europei, ca parte a planului agroalimentar european numit „Farm to Fork” care prevede, printre alte măsuri, alocarea a 25% din terenul agricol pentru agricultură ecologică și o reducere cu 20% a îngrășămintelor chimice.
La aceasta se adaugă și faptul că UE cere Italiei să reducă suprafața terenului cultivat cu 4% pentru a-l lăsa în pârghie (necultivat).
Toate acestea se traduc printr-o reducere a producției și, în consecință, o creștere a dependenței alimentare din străinătate și o inflație a mărfurilor alimentare din cauza deficitului de ofertă și a unei cereri constante.
Directorul general al Filiera Italia, Luigi Scordamaglia, se opune planului european agroalimentar care, într-un interviu recent, a afirmat că:
„nu a existat niciodată o coincidență, și într-un timp atât de scurt, de propuneri legislative care vizează dezmembrarea producției agroalimentare europene"!
În plus, propunerile Comisiei Europene și ale guvernului olandez în sectorul agricol nu sunt lipsite de conflicte de interese!
Unii reprezentanți ai UE precum Frans Timmermans, vicepreședinte al Comisiei, sunt, de fapt, în relații strânse cu sectorul chimic și nutrițional al multinaționalelor care urmăresc, de exemplu, să investească în alimente sintetice.
În spatele inițiativelor de combatere a degradării mediului se află, așadar, interese de altă natură care nu coincid întotdeauna cu scopurile declarate.
În orice caz, povara economică și socială a „tranziției” cade în totalitate asupra lucrătorilor și a celor mai slabe grupuri sociale, făcând-o nesustenabilă pentru producători și consumatori și riscând să prăbușească un sector fundamental precum sectorul agroalimentar.
Țările din nordul Europei nu puteau fi decât primele într-un proces mai larg care ar implica întregul Bătrân Continent pe baza directivelor de la Bruxelles.
Este mai clar decât niciodată, că avem de-a face cu un plan bine realizat, o agendă care dacă nu vom reacționa ne va duce la falimentul total și la dispariția societății așa cum o știam, probabil și a umanității!
Prin tot felul de pretexte, climatice, ecologice, prin pactul green deal, ne vom trezi curând fără case, fără dreptul de a mai circula liber, fără mâncare naturală prin distrugerea după cum vedem a sistemului agricol și înlocuirea acestuia cu fabricile unor mari miliardari gen Bill Gates, care vor produce mâncare artificială (extrem de nocivă și periculoasă), care vor crește insecte și viermi!
Vedem cum se promovează și testează în SUA moneda digitală CBDC, cum băncile subit încep să falimenteze, probabil pentru a provoca criza financiară necesară promovării acestui tip de monedă, urmată de dispariția fizică a banilor!
Totul este și va continua să fie prezentat ca un bine pentru societate, va fi împachetat frumos și promovat de mass-media plătită să facă acest lucru, iar nouă dacă nu ne trezim, nu ne va fi lăsată nici o altă posibilitate de a împiedica acest lucru!
Autor: Daniel Oprican
Sursa: lindependente.online
Foto: Manataworfl
Comentarii