Chiar dacă datele arată că Italia este în frunte în multe domenii, de la reciclare la agricultura ecologică, Angelo Bonelli și asociații săi continuă să tragă alarma și să ceară sacrificii. Dar ei refuză energia atomică: nu le convine.
Printre multele aspecte delirante ale psihodramei în curs de desfășurare despre căldură și despre presupusa „negare a climei” există una mai grotească decât alta.
Este uimitor de observat cum toată discuția media ignoră realitatea și concretețea faptelor.
De fapt, autoproclamații ecologiști care de zile întregi se plâng împotriva dreptului poluant par să nu cunoască națiunea în care trăiesc!
Nu știu ce face cu adevărat Italia pentru a proteja natura și, mai presus de toate, nu au propuneri utile pentru rezolvarea problemei la care spun că le pasă atât de mult.
Citind ziarele și auzind declarațiile politicienilor precum călușul nerealist Angelo Bonelli, s-ar părea că Italia se află în mijlocul unei catastrofe ecologice, dar continuă să distrugă nechibzuit creația.
Ei bine, asta e vădit fals. Italia este hotărât în fruntea mai mult sau mai puțin a tuturor tehnologiilor ecologice.
Să cităm doar câteva exemple preluate din Raportul GreenItaly, realizat de Fundația Symbola și Unioncamere, cu colaborarea Centrului de Studii Tagliacarne.
Dacă în 2021 producția de energie electrică din surse regenerabile în lume era egală cu 28,3% din total, în același an în Italia 36% din consumul de energie electrică a fost acoperit din surse regenerabile.
Peste 40% din industria și producția noastră a investit în produse ecologice. Mai mult, raportează Raportul GreenItaly:
„Italia este lider în economia circulară cu un start-up de reciclare a tuturor deșeurilor, urbane și speciale, de 83,4% (2020): un rezultat mult peste media europeană (53,8%) și pe cea a altor mari țări precum Germania (70%), Franța (64,5%) și Spania (65,3%)”.
În Italia reciclarea deșeurilor industriale a depășit 70% și eliminarea depozitelor de deșeuri a scăzut la 6%.
Industria italiană de reciclare este un sector important și strategic al sistemului național de producție: 4.800 de companii și 236.000 de angajați.
Nu numai atât: „În 2020, Italia a reciclat 72% din toate deșeurile urbane și industriale speciale. Acesta este un record în UE, unde media se situează la 53%, iar legendara Germanie ajunge la 55%”.
Italia este lider în agricultura ecologică europeană, cu o incidență pe suprafața agricolă utilizată de 17,4% (2021) și are cel mai mare district ecologic din Europa.
Potrivit Fundației Symbola:
„Agricultura italiană este printre cele mai durabile din Europa, cu o cantitate de emisii egală cu 30 de milioane de tone echivalent CO2, semnificativ mai mici decât cele din Franța (76 milioane), Germania (66 milioane), Regatul Unit (41 milioane) și Spania (39 milioane).
Sectorul a redus utilizarea pesticidelor cu 20% (2011-2018), comparativ cu o creștere în alte țări europene (Franța și Germania), a crescut utilizarea și producția de energie regenerabilă și a redus consumul de apă”.
În plus, aproximativ jumătate din fermele italiene au un nivel ridicat de durabilitate.
Chiar și în domeniul mobilier este o excelență:
„95% din lemn este reciclat pentru a produce panouri pentru mobilier, în timp ce 67% dintre companii folosesc materii prime secundare și 81% lemn produs într-un mod durabil și a adoptat recent un plan de accelerare a tranziției ecologice”.
Am putea continua, dar conceptul ni se pare clar: mulți antreprenori italieni sunt „ecologici” de ceva vreme.
Deci, cum am distruge mediul? Desigur, potrivit activiștilor, marea problemă o reprezintă emisiile de CO2.
Ei bine, chiar și aici este greu să plasezi Italia în cutia celui rău. În clasamentul emisiilor de CO2 pentru fiecare stat realizat de Our World in Data Italia se află pe locul al nouăsprezecelea cu 355.454.172 de tone de CO2 emise în aer în fiecare an.
Dacă în schimb luăm în considerare clasamentul emisiilor pe cap de locuitor realizat de aceeași sursă, „Italia se află pe locul 61, cu 5,4 tone metrice produse de persoană”.
Cam în toate clasamentele, Italia este cu mult în urma Germaniei (Franței și Regatului Unit) și mai aproape de Spania în ceea ce privește cantitatea de emisii.
Emisii care, de altfel, sunt în scădere de ceva vreme în toată Europa: chiar cu 11 puncte mai mult decât standardele stabilite pentru 2020!
Toate acestea, însă, nu par să-i intereseze pe ecologistii noștri belicoși, care continuă să urle că nu se face suficient!
Evident că nu cunosc datele. De altfel, ar putea chiar să aibă sens să-ți rupi hainele dacă apelurile ecologice ar fi ignorate în mod sistematic.
Dar aici se întâmplă exact opusul: presiunea ecologică este constantă, la fiecare nivel, de la seriale la cărțile școlare, de la filme la talk-show-uri.
Nu există primar care să nu inventeze restricții de circulație sau campanii în concordanță cu noua religie verde.
Ca să nu mai vorbim de standardele europene pe care, ne place sau nu, trebuie să le respectăm. Atunci de ce se agită Bonelli și partenerii?
Întrebarea este în mod clar retorică: ei o fac pentru a-și croi un spațiu politic (ceea ce este legitim).
Și, de asemenea, (ceva mai discutabil) pentru a susține interese foarte specifice.
Cert este că actualele campanii terorizează populația cu siguranță nu pentru a promova „apărarea naturii” în sens larg și nobil, ci un anumit tip de politică verde care nu are prea mult de-a face cu ecologia.
Să mai aducem un mic exemplu, doar pentru a vă face plăcere. După cum am spus, suntem foarte avansati în reducerea emisiilor.
Ce ar trebui să facem pentru a le reduce și mai mult? Simplu: mergi pe nuclear.
În acest fel am avea energie curată la un cost rezonabil, am putea începe cu seninătate tranziția electrică fără a ne dezmembra economia și am reduce drastic CO2.
Ușor, nu-i așa? Doar că „prietenii” noștri verzi nu vor energie nucleară, i se opun sau în orice caz nu se încadrează în domeniul lor de interes.
În cazul militanților și politicienilor este în mare parte o piatră de poticnire ideologică, dar în cazul instituțiilor supranaționale povestea este diferită.
Revoluția verde, de fapt, se dovedește utilă dacă face posibilă sărăcirea populațiilor și legarea lor de o putere mondială care produce baterii sau altele asemenea.
Dacă, pe de altă parte, există riscul ca o națiune să câștige o oarecare autonomie energetică cu o relativă independență politică, rațiunile de mediu dispar.
Rezultatul este ceea ce avem în fața ochilor noștri. Italia face tot ce i se cere la nivel ecologic și chiar mai mult!
Începe să facă și ceea ce îi dăunează. Dar ziarele și activiștii exaltați continuă să strige că vom muri din cauza climei și că soluția este să cumpărăm mașini electrice și să oprim aparatele de aer condiționat.
Parcă săracii suferă mai puțin din cauza căldurii.
Sursa: laverita.info
Adaugă comentariu