Parlamentul European a aprobat cu 343 de voturi pentru, 216 voturi împotrivă și 78 de abțineri directiva care prevede obligativitatea realizării măsurilor de eficiență energetică pe toate clădirile de pe teritoriul comunitar.
După acordul la care s-a ajuns ieri la Strasbourg, actul definitiv ar trebui să fie gata în săptămânile următoare datorită fazei de negocieri între instituțiile europene, așa-numitul trilog.
Unul dintre obiectivele textului, respins de toate forțele majorității italiene, este eficientizarea energetică a clădirilor rezidențiale prezente în Uniunea Europeană la clasa energetică E până în 2030, apoi să facă saltul către clasa D până în 2033.
Acțiunea prioritară va fi eficientizarea clădirilor cele mai consumatoare de energie, aparținând clasei G, care numai în Italia se ridică la aproximativ 1,8 milioane, dintr-un total de 12 milioane de clădiri rezidențiale.
Prin urmare, se așteaptă o cheltuială deloc neglijabilă care ar trebui să ajungă pe umerii proprietarilor de case, cu excepția cazului în care există o finanțare substanțială de la Bruxelles.
Nu întâmplător cea mai așteptată discuție este cea referitoare la fondurile care urmează să fie alocate măsurii, care ar trebui să aibă loc în următoarele săptămâni.
Directiva aprobată la Strasbourg nu se concentrează exclusiv pe proprietăți rezidențiale, ci deschide calea și pentru clădirile publice, care din 2026 vor trebui construite după modelul ZEB (Clădiri cu emisii zero).
Din 2028 însă, obligația va fi extinsă la toate clădirile noi. În ceea ce privește lucrările de renovare, clădirile nerezidențiale și publice vor trebui să atingă clasele energetice D și respectiv E până în 2027 și 2030.
Textul prevede, de asemenea, obligații în ceea ce privește energia regenerabilă! Din transpunerea directivei, instalațiile solare vor deveni obligatorii în toate clădirile publice noi și clădirile noi nerezidențiale.
Pentru cele existente, va fi timp până la 31 decembrie 2026!
6 ani mai târziu va fi rândul tuturor clădirilor aflate în renovări majore.
Interesant este și capitolul referitor la derogări, oficializat datorită aprobării diferitelor modificări la textul aprobat de Comisia de Industrie în februarie anul trecut.
Pot fi excluse de la realizarea obiectivelor de eficiență clădirile protejate cu valoare istorică și arhitecturală deosebită, lăcașurile de cult, clădirile temporare, locuințele secundare utilizate mai puțin de patru luni pe an.
La scutire se adaugă și clădirile publice destinate locuințelor sociale pentru a evita creșterea chiriilor din cauza lucrărilor de renovare.
În sfârșit, în faza de transpunere a directivei, țările membre vor putea solicita Comisiei Europene adaptarea obiectivelor actului în lumina „motivelor dovedite de fezabilitate tehnică și economică”, excluzând „categorii particulare de clădiri rezidențiale” din eficiența energetică.
Ipoteze ample, potențial foarte amplu la capitolul scutiri pentru fezabilitate tehnică și economică!
Eficacitatea efectivă a regulii se va juca pe scutiri, care nu este exclusă și rămâne puțin mai mult decât o dorință verde.
Potrivit susținătorilor legii, Parlamentul European a făcut un pas important spre ceea ce se așteaptă a fi o întoarcere rapidă în favoarea eficienței energetice!
Termenele de realizare atât de strânse au fost criticate de majoritatea italiană, care a acuzat Uniunea Europeană că nu ia în considerare „realitatea activelor imobiliare ale țării”, așa cum a susținut președintele Comisiei de buget a Camerei, Giuseppe Mangialavori.
„Reamenajarea a milioane de clădiri rezidențiale ar fi un cost nesustenabil. Iar cei care nu efectuează renovări costisitoare și solicitante și-ar putea vedea proprietatea depreciată și devalorizată”, a adăugat el.
Devalorizare care reprezintă adesea faza inițială a proceselor de gentrificare și turism, din ce în ce mai prezentă în orașele contemporane.
Pasul făcut de Parlamentul European va trebui să fie urmat de munca celorlalte instituții, a Comisiei și a Consiliului mai ales, pentru a ajunge la o soluție economică care să protejeze statele, și deci cetățenii, cu dificultăți mai mari în materie, respectând principiile comunitare de coeziune și creștere comună.
Italia, ca și celelalte țări membre, se va afla în fața atât a unor cheltuielilor directe, legate de eficiența clădirilor publice, cât și indirecte, sub formă de stimulente, bonusuri și reduceri pentru persoane fizice, pentru a le îndemna să se adapteze.
În cazul nerespectării directivei, procedura de încălcare a dreptului comunitar ar fi declanșată apoi de Comisia Europeană, adesea însoțită de sancțiuni și amenzi.
Daune și insulte care pot fi evitate doar printr-un plan programatic cu nuanțe sociale de la Bruxelles.
Alternativa este aceea a unei alte măsuri care riscă să-i facă pe cetățeni să plătească pentru tranziție.
Din experiența italiană a ultimilor 3 ani, cu măsura 110% care a dorit fix această eficientizare a clădirilor prin plata lucrărilor de către statul italian, prin rambursarea a 110% din valoarea lucrărilor pentru eficientizare, vă pot spune că în una dintre cele mai importate regiuni din Italia, Veneto, s-a reușit realizarea a doar 6,5% (circa 3800 clădiri) dintre cererile prezentate! Și vorbim de 3 ani!
Este evident că obiectivul propus de Comisia Europeană și aprobat de Parlamentul European nu este realist și nu se va putea aplica efectiv în acest interval de timp, chiar dacă va exista dorința țărilor membre de a-l implementa.
În plus, susținerea financiară a acestui proiect ar trebui să fie suportată în totalitate de către Bruxelles și nu de către familii și bugetele statelor care au deja datorii extrem de mari cu debitul public!
Autor: Daniel Oprican
Sursa: lindependente.online
Adaugă comentariu