În ciuda eșecului planului anti-inflație prin creșterea dobânzilor, Joachim Nagel anunță creșterea acestora și din vară.
Așa că vom ajunge într-o recesiune și datoriile neperformante din cauza creditelor ipotecare și a creditelor nerestituite vor exploda.
Între timp, Curtea de Conturi a UE cere Frankfurt mai multe constrângeri pentru bănci.
Joachim Nagel, președintele Bundesbank și membru al consiliului executiv al BCE, a fost pe 12 mai în Japonia împreună cu miniștrii de finanțe și guvernatorii UE pentru a participa la G7.
„BCE ar putea fi nevoită să continue să crească costul banilor și în vară pentru a contracara inflația care rămâne lipicioasă”, a spus Nagel folosind un adjectiv care credem că este foarte corect.
De fapt, indică situația în care Christine Lagarde a alunecat (în compania celorlalte autorități financiare) și din care nu știe să iasă.
Atât de mult încât până și colegul german a fost nevoit să recunoască că „datele nu ne permit să luăm în considerare posibilitatea de a ne schimba opinia conform căreia vor fi necesare majorări suplimentare a ratei dobânzilor, iar acest lucru se aplică și dincolo de vacanța de vară”.
Tradus cu alte cuvinte, omul puternic al BCE știe cu siguranță că continuarea pe această cale va duce la o recesiune severă.
Inflația, pe care o definește ca fiind lipicioasă, este indusă de factori externi care continuă să creeze presiune asupra prețurilor.
Mai întâi criza energetică și apoi întreruperile continue în aprovizionarea cu materii prime. În Europa, inflația nu se bazează pe creștere și producție.
Prin urmare, prețurile vor rămâne ridicate, iar salariile vor rămâne neschimbate.
Din luna septembrie, problema locuințelor scumpe nu va afecta studenții, ci familiile italiene și o mare parte a celor europene.
Vom experimenta cu ceea ce se confruntă Marea Britanie în ultimele săptămâni. Acum un an, ratele dobânzilor la Londra erau la zero. Acum au crescut la 4,5%, mult mai mult decât în zona euro.
Peste 100.000 de credite ipotecare sunt în pragul scadenței și vor fi neapărat renegociate cu o variabilă care se află în jur de 5%.
Din 250.000 de lire sterline, asta înseamnă cu 500 de lire sterline mai mult pe lună decât ratele de anul trecut.
Este clar că familiile vor trebui să reducă drastic toate celelalte cheltuieli sau vor rămâne fără adăpost în fața neplatei ratelor.
Un scenariu similar, dacă mergem după ce spune Nagel, va experimenta și Italia. Aici ratele dobânzilor sunt acum de 3,75%.
Cu toate acestea, este aproape timpul să ajungem ca Marea Britanie.
Așa că cei care acum strigă împotriva guvernului pentru că trebuie să găsească soluții la chiriile mari nu par să ia în considerare înăsprirea monetară câtuși de puțin.
Când ministrul Apărării din Italia, Guido Crosetto, a criticat-o deschis pe Lagarde cu luni în urmă, practic acesta a fost crucificat.
Considerând că un ministru trebuie să se exteriorizeze în principal asupra propriilor probleme, conținutul interviului a fost sacrosanct.
Din acel moment, și din Italia în general, criticile și atacurile la adresa BCE nu au mai apărut.
Cu toate acestea, criza socială către care ne conduce va fi foarte importantă. Creșterea creditelor neperformante și a creditelor substandard va fi la fel de impresionantă.
Ar trebui măcar să deschidem umbrela și să căutăm o cale comună. Mai ales că alte instituții europene primesc semne de criză în continuare a creditului.
„Banca Centrală trebuie să-și intensifice efortul de supraveghere pentru a se asigura că băncile din UE asigură un management adecvat al riscului de credit, mai ales atunci când debitorii nu își rambursează creditele”, a scris ieri Curtea de Justiție într-un raport către Frankfurt, subliniind „cât de important este acest lucru, întrucât managementul nesatisfăcător din acest punct de vedere poate compromite stabilitatea băncilor înseși și a întregului sistem financiar”.
În ciuda eforturilor mai mari depuse în supravegherea riscului de credit și a creditelor bancare neperformante, BCE „nu a impus însă cerințe de capital instituțiilor direct proporționale cu riscul la care au fost expuse și nici nu a înăsprit suficient măsurile de supraveghere”, a concluzionat instanța, „dacă băncile au avut deficiențe persistente în managementul riscului de credit”.
Evident, conducerea de vârf a BCE s-a grăbit să nege trecutul, susținând că au întemeiat cele mai bune și mai eficiente reguli. Tema este însă viitorul.
O nouă înăsprire a supravegherii nu este exagerată. În urmă cu două săptămâni, Frankfurt a intervenit pe această temă chiar și cu scuza rețelelor sociale.
Datorită vitezei cu care știrile se răspândesc pe platformele digitale, BCE consideră că trebuie să se apere cu dinți și unghiile împotriva oricărei bank run (fugi de capital) generată de panica socială.
Problema este că, în acest fel, economia se va contracta și mai mult. Mai puțini bani care circulă și mai puține cheltuieli, deoarece numărul de credite ipotecare plătite, sumele liniilor de credit și capacitatea de a face investiții vor scădea.
În loc să organizeze demonstrații în cort, în mod evident artificiale și susținute de interese politice, opoziția față de premierul Giorgia Meloni și sindicatele din Italia ar trebui să ia în considerare aceste aspecte.
La fel cum guvernul nu ar trebui să alerge după agenda altora, ci să meargă direct după propria sa agendă.
Sursa: laverita.info
Adaugă comentariu