Fostul mâna dreaptă a lui Margrethe Vestager recunoaște:
„Dacă industria dispare din cauza tranziției, trebuie să ne descurcăm”.
Comisia: „Nu la asta ne gândim”.
„Miniștrii UE” sunt împărțiți între fundamentaliștii climatici și cei care se gândesc la votul din 2024!
Industria grea europeană riscă să dispară din cauza regulilor impuse de tranziția ecologică?
„Dacă dispare, așa să fie, evident este necesar să se întâmple. Ce rost are să producem oțel aici dacă îl putem cumpăra cu trei ori mai puțin în Indonezia?”
Dar acest lucru riscă să aibă efecte foarte grave asupra angajării. Ce facem atunci?
„Dacă am urma acest raționament, am mai avea 40.000 de mineri în Liège. Să nu ne amăgim. Economiile sunt flexibile, evoluează. Șocurile sunt absorbite.”
Gândurile belgianului Pierre Régibeau, fostul mâna dreaptă a comisarului pentru Concurență Margrethe Vestager, trebuie raportate cu precizie, este necesar să se folosească ghilimele, pentru că ale lui sunt cuvinte grele care stârnesc și cu siguranță vor stârni discuții.
Régibeau nu este unul dintre mulții oficiali „obscuri” staționați la Bruxelles, dar este unul dintre cei mai influenți economiști care a lucrat ani de zile (a plecat foarte recent) într-una dintre funcțiile cruciale ale Uniunii, cea legată de concurența pe piața.
Pentru a fi clar, el este persoana în locul căreia Vestager a propus-o pe americanca Fiona Scott Morton, provocând o semi-răzvrătire nu numai pentru că Mortonnu este european, ci și pentru că a acționat ca consultant pentru giganți precum Amazon, Apple și Microsoft.
Declarațiile lui Régibeau, făcute într-un interviu pentru L'Écho, dau o idee clară a gândirii fundamentaliste care a dictat linia la Bruxelles în ultimii ani și care, în esență, a impus alarma verde înainte de orice altceva, înainte de supraviețuirea industriei și deci înainte de supraviețuirea locurilor de muncă.
Până la punctul în care Régibeau a criticat dorințele protecționiste care se manifestă în Europa și pe care, într-un fel, o parte a Comisiei le susține.
Aici, economistul belgian face cu siguranță parte din acel „grup fundamentalist” al mediului care, potrivit guru-ului auto și președinte al Asociației Europene a Producătorilor, Luca De Meo, privește viitorul într-un mod miop, obligându-ne să jucăm 11 împotriva a 15 cu China și a aduce industria vehiculelor pe patru roți în genunchi.
Am înțeles însă că acesta a fost gândul puternic al Comisiei din diferitele directive privind locuințele, mașinile, ambalajele, hrana și natura care ne persecută, dar interviul are și un al doilea merit, dacă îl putem numi așa: evidențiază scindarea despre care se discută la Bruxelles pe această temă.
De altfel, Margaritis Schinas, care este vicepreședinte al Comisiei din 2019, a intervenit la scurt timp după ce a fost purtător de cuvânt al Comisiei Juncker din 2014 până în 2019.
Într-un tweet concis, politicianul grec s-a distanțat de Régibeau:
”Asemenea opinii pot face titluri bune în august, dar în niciun caz nu reprezintă Comisia. A fost nevoie de o pandemie și de un război pentru a realiza că Europa are nevoie de capacitate industrială solidă și autonomie strategică”.
Și-a revenit Comisia în fire? Mai degrabă decât o conștientizare, este firesc să ne gândim că ne aflăm în fața unui calcul electoral.
Anul viitor sunt alegeri, iar între comisarii de la Bruxelles a început ”se salvează cine poate”!
După cum a documentat chiar Vestager în urmă cu câteva zile a eliberat miliarde de ajutoare de stat pentru Paris și Berlin, recompensând guvernele care își predau cardurile după vot.
Un fapt mai presus de toate: în ultimul an au fost autorizate 700 de miliarde de ajutoare de stat cu un singur proiect respins, în timp ce în 2015 a fost undă verde pentru doar 98 de miliarde cu 20 de propuneri oprite.
NU NUMAI. DIN ORICE SONDAJ REIESE UN LUCRU: CETĂȚENII S-AU SĂTURAT DE IMPOZIȚIILE ȘI DE NOILE CHELTUIELI PE CARE SUNT NEVOIȚI SĂ LE FACĂ DIN CAUZA DIRECTIVELOR UE.
Pe scurt, dacă socialiștii și Verzii vor să aducă pâinea acasă, trebuie să-și schimbe linia, să clarifice că la Bruxelles predomină tonuri mai conciliante cu privire la virajul planului verde și că interesele industriei și ale ocupării forței de muncă nu pot fi puse pe arzătorul din spate.
Exact opusul a ceea ce a guvernat fostul mâna dreaptă a lui Vestager și opusul a ceea ce Frans Timmermans, vicepreședintele Comisiei și „părintele” giganticului pachet ecologist, a susținut în ultimii ani în calitate de candidat la președinte în următoarea rundă europeană, a devenit brusc numele de folosit acasă pentru a conduce o coaliție între socialiștii și verzii din Țările de Jos.
Unele voturi, în primul rând cel privind așa-zisa legislație pentru refacerea naturii care în numele protejării ecosistemului riscă să dea o altă „înțepătură” producției fermierilor, au deschis evident ochii politicienilor mai „înțelepți”.
Dacă continuăm în acest ritm, spune raționamentul, majoritatea Ursula (PPE și socialiști) se va prăbuși și popularii vor fi aruncați în brațele dreptei.
Mai bine deocamdată să moderam tonul și să ne distanțăm de „fundamentaliștii” climatului.
DUPĂ VOT EXISTĂ ÎNTOTDEAUNA TIMP PENTRU A PUNE ÎN SCENĂ O NOUĂ ÎNTORSĂTURĂ.
Sursa: laverita.info
Adaugă comentariu