În ceea ce privește tangentopoli europeană, se vorbește despre Qatargate, în ciuda faptului că în investigațiile încă în curs este sigură prezența a cel puțin unui alt stat implicat, Maroc.
Totuși, așa cum au spus mulți comentatori și europarlamentari, chestiunea ar reprezenta doar vârful unui aisberg care, totuși, încă nu pare să fi ajuns în privirea celor care investighează.
Din punct de vedere jurnalistic, sunt cei care investighează și alte piste și, mai precis, relațiile unor parlamentari europeni cu Azerbaidjanul.
Acesta din urmă, cunoscut pentru „diplomația sa de caviar”, activează de mulți ani pe frontul lobby-ului european cu scopul de a atrage investiții în țară, de a închide ochii la încălcarea drepturilor omului și de a găsi persoane care să susțină scopurile și ambițiile Azerbaidjanului în politica internațională regională.
Lipsa transparenței deputaților europeni aparținând RUMRA
La sfârșitul lunii septembrie anul trecut, după cum relatează ancheta desfășurată de ziarul suedez Blackspot, o delegație europeană a ajuns în Azerbaidjan pentru o vizită.
Delegația a fost compusă din membri ai asociației intergrup numite RUMRA & Smart villages (Grupul pentru zone rurale, montane și izolate și sate inteligente):
- europarlamentarul sloven Franc Bogovic (grupul creștin-democrat), președintele RUMRA;
- europarlamentarul german Engin Eroglu (grupul Renew);
- germanul Adam Mouchtar care este coordonatorul grupului RUMRA;
- lituanianul Angele Kedaitiene;
- și alte escorte personale.
Germanul Engin Eroglu, care face parte și din delegația la comisiile parlamentare de cooperare cu statele din Asia Centrală, inclusiv Azerbaidjan, cu doar două săptămâni înainte de călătorie, a criticat-o pe președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pentru că nu a condamnat invazia Azerbaidjanului în Armenia.
Parlamentarii europeni, contrar regulamentului care reglementează relațiile dintre funcționarii europeni și terți, nu au întocmit un raport politic și economic în termenele stabilite!
Numai după ce termenele au fost prescrise, au furnizat detalii despre călătoria efectuată în Azerbaidjan de către delegația europeană.
De altfel, în ceea ce privește călătoria în țara asiatică, atât Eroglu, cât și slovenul Franc Bogovic nu au întocmit inițial raportul necesar fiecărei călătorii pe care o face un europarlamentar, care să fie făcut public în termen de o lună conform regulamentului de transparență, ci doar după presiuni și întrebări de la jurnalişti.
Raportul despre călătoria în Azerbaidjan ajunge, pentru amândoi, pe 6 decembrie 2022 și este identic.
Cei doi declară că au călătorit în perioada 21 - 24 septembrie și s-au cazat la Hotelul Marriot din Baku, costurile acoperite în mare măsură de țara gazdă.
În declarație găsim atașat și programul vizitei politicienilor europeni. După ce călătoria a ieșit la iveală, Niklas Nienass, un german din Partidul Verzilor, a ales să demisioneze din consiliul de conducere al RUMRA, acuzându-i pe cei doi europarlamentari că au încălcat regulile privind transparența și integritatea, și nu au informat niciodată, nici înainte, nici mai târziu, despre călătoria în Azerbaidjan în numele și pe seama RUMRA.
În ceea ce privește rezultatul călătoriei, Nienass a spus:
„Nu știu dacă doar călătoria i-a făcut să vorbească pozitiv despre acordul de gaz cu Azerbaidjan”.
Pe 19 noiembrie, la două luni de la călătorie, și chiar înainte ca raportul de transparență către instituțiile europene să fie întocmit, Engin Eroglu a postat pe pagina sa de Facebook o laudă a acordului comercial de energie cu Azerbaidjan, pentru diversificarea față de gazul rusesc, și se angajează să facă parte din procesul de pace dintre Azerbaidjan și Armenia, spunând că s-a întâlnit cu ambasadorul Azerbaidjanului în Germania cu o săptămână înainte.
Călătoria în Azerbaidjan
Scopul principal al călătoriei delegației a fost vizitarea așa-ziselor sate inteligente. Conceptul de sate inteligente, de care se ocupă asociația intergrupală europeană RUMRA, bazează dezvoltarea centrelor urbane pe principii legate de accesibilitate, utilizarea tehnologiei și adaptarea la nevoile momentului (mult lăudata reziliență).
În ciuda criticilor dure, în special din partea lui Engin Eroglu, în timpul unui interviu susținut în limba engleză într-o presă azeră în timpul călătoriei, cei doi europarlamentari au vorbit pozitiv despre Azerbaidjan, explicând că UE ar trebui să dezvolte cooperarea cu țara asiatică în diferite sectoare ale economiei, în special în sectorul energetic.
Cu o zi înaintea vizitei în satele inteligente, pe 22 septembrie, delegația RUMRA s-a întâlnit cu șeful Comitetului pentru economie, industrie și antreprenoriat, înainte de a vizita Ministerul Agriculturii și Agenția de Promovare a Exporturilor și Investițiilor din Republica Azerbaidjan (AZPROMO).
Acesta din urmă este o creație a Ministerului Economiei, înființat în 2003, pentru a atrage investiții străine în sectorul non-petrol și pentru a încuraja exporturile de produse non-petroliere.
Vizita din 23 septembrie a acoperit regiunea Zangilan, recucerită de Azerbaidjan cu cel de-al doilea război Nagorno-Karabah, în 2020.
Mai exact, europarlamentarii au mers în Agali Smart Village și în orașul Shusha. Satele sunt descrise în mass-media din Azerbaidjan ca fiind inovatoare, concentrate pe afaceri locale și pe dezvoltarea tehnologică și digitală.
În ceea ce privește problema tehnologic-digitală, reamintim că Azerbaidjanul are o legislație practic inconsecventă privind confidențialitatea și utilizează în mod constant sisteme de supraveghere precum Pegasus.
Eurasianet, o platformă media majoră în limba engleză, finanțată de SUA, care acoperă regiunea, a arătat că terenurile din jurul Zangilan au fost date aproape exclusiv persoanelor cu legături strânse cu prietenii familiei prezidențiale, Ilham Aliyev.
Aceasta include oameni de afaceri bogați și oameni cu legături cu președintele turc Recep Tayyip Erdogan.
Construcția satelor inteligente este finanțată de statul Azerbaigian, dar contractele de construcție au fost date unor persoane foarte apropiate familiei Aliyev.
Printre altele, compania NMS LLC implicată în dezvoltare este legată de AS Group, care a fost fondat de Shahin Movsumov, fratele lui Shahmar Movsumov, care este asistentul lui Ilham Aliyev și șeful Autorității pentru Afaceri Economice și Dezvoltare Inovatoare.
„Diplomația caviarului”
După cum a fost explicat pe larg de către Inițiativa Europeană de Stabilitate, „diplomația caviarului” a luat naștere începând cu anul 2001, la scurt timp după ce Azerbaidjanul s-a alăturat Consiliului Europei și a accelerat după ce Ilham Aliyev, care lucrase în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE), a devenit președinte al Azerbaidjanului în 2003.
Acest tip de diplomație și-a putut extinde apoi raza de acțiune când, în 2005, a fost finalizată conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan.
Azerbaidjanul, printr-o serie de organisme și organizații aparent independente, care sunt în schimb legate de guvern, încearcă să facă presiuni asupra statelor europene individuale, precum și în cadrul instituțiilor UE, și adesea într-un mod opac și niciodată complet transparent.
În ultimii ani, au existat diverse cazuri care au implicat relația dintre politicienii occidentali și Azerbaidjan.
În Germania a existat cazul în care au fost implicați câțiva deputați din ceea ce era atunci alianța de centru-dreapta condusă de Angela Merkel, care au călătorit adesea fără cheltuieli în Azerbaidjan și care aveau legături strânse cu oamenii de afaceri azeri.
Așa cum a fost și povestea din Suedia, care a implicat Institutul pentru Politica de Securitate și Dezvoltare și Ministerul Economiei, cu împrumuturi milionare de la al doilea la primul în ciuda relațiilor strânse cu Azerbaidjan, prin rectorul institutului, Svante Cornell.
Italia a văzut, în schimb, cazul lui Luca Volontè, europarlamentar aparținând partidului politic italian UdC (Uniunea Creștin-Democraților și Democraților de Centru), care în ianuarie 2021 a fost condamnat în primă instanță la 4 ani de închisoare pentru corupție internațională de către Criminalul X, Secția Curții din Milano, pentru că a primit, între 2012 și 2013, de la reprezentantul de atunci al Azerbaidjanului la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, o jumătate de milion de euro pentru a orienta votul grupului său parlamentar într-un mod contrar față de raportul social-democratului german Straesser, care a denunțat condițiile a 85 de prizonieri politici deținuți în Azerbaidjan.
Anul trecut, însă, a intervenit prescripția infracțiunii, renunțând la toate acuzațiile și astfel și interdicția de la funcțiile publice care i-a fost impusă lui Volontè împreună cu 4 ani de închisoare.
Întrucât termenul de prescripție a ajuns în urma unei condamnări inițiale, și deci a constatării infracțiunii de corupție internațională, rămâne confiscarea a jumătate de milion de euro luate de la Volontè, primit de la compania azeră Baktelekom în conturilor bancare offshore la Danske Bank, în Estonia, și Baltikums Bank, în Letonia, și care au fost până la 19 martie 2013 ai Fundației Novae Terrae și companiei LGV a soției lui Volonté.
Pe scurt, Azerbaidjanul are o tradiție bogată de lobby, care pare întotdeauna cel puțin opacă, dacă nu chiar coruptivă.
Anchetele asupra tangentopoliei europene, sau qatargate, par incapabile, cel puțin pentru moment, să depășească cercul lui Panzeri și asociații, deși mulți sunt cei care au susținut că sunt doar o mică parte din corupția care circulă în birourile europene și, de multe ori, aceasta pare, prin folosirea ONG-urilor, fundațiilor și asociațiilor care acționează ca loc de trecere a banilor, adesea justificate ca consultanță.
Sursa: lindependente.online
Adaugă comentariu