Studii clinice „falsificate”, guverne și organizații internaționale „în conflict de interese” și mass-media care implementează o adevărată „cenzură științifică”!
Acestea sunt câteva dintre consecințele muncii marilor companii farmaceutice, care încă de la începutul pandemiei de Covid-19 au implementat o serie întreagă de „metode de manipulare a informațiilor”.
Acest lucru este subliniat de un articol științific publicat recent în revista Surgical Neurology International, care a examinat tehnicile prin care industria farmaceutică își poate exercita influența.
Folosind diferite tipuri de surse, inclusiv studii științifice (dintre care o bună parte sunt revizuite de colegi) și documente guvernamentale, lucrarea a demonstrat în mod substanțial că informațiile sunt manipulate într-un mod important de către Big Pharma, al cărei scop, potrivit autorului articolului Fabien Deruelle, ar fi atât să-și crească averea, cât și să suprime capacitatea cetățenilor de a face alegeri, astfel încât să „dobândească controlul global al sănătății publice”.
Cu toate acestea, lăsând deoparte opiniile personale ale omului de știință, ceea ce este analizat în articolul științific demonstrează clar nu numai că industria farmaceutică a pus mâna pe diverse informații științifice în timpul urgenței Covid, ci și că ceea ce s-a făcut în acea perioadă de timp confirmă practic existența „unei probleme uriașe care se dezvoltă de zeci de ani”.
De fapt, lucrarea subliniază în special că, controlul științei de către Big Pharma durează de câțiva ani, acesta din urmă care, în urma exemplului dat în anii 1950 de industria tutunului, a implementat de mult un întreg set de mecanisme manipulatoare.
Dincolo de Covid-19 problema interferenței Big Pharma există de ceva timp
„În 2005, un raport al Camerei Comunelor din Regatul Unit a detaliat controlul și consecințele lobby-ului farmaceutic”, se spune despre amestecul istoric al Big Pharma în articol, care amintește că raportul spunea:
„oamenii au luat medicamente ineficiente și dăunătoare de secole, industria este extrem de influentă, impactând fiecare aspect al lumii medicale, inclusiv medicii, pacienții, cadrele universitare, mass-media și chiar instituțiile concepute să o reglementeze.
Influența sa în Parlament este extinsă, iar aproximativ 90% din studiile clinice de medicamente și 70% din studiile raportate în reviste medicale de top sunt conduse sau comandate de industria farmaceutică.”
„Deoarece industria efectuează cea mai mare parte a cercetării, inevitabil industria nu are un efect major doar asupra a ceea ce este cercetat, ci și asupra modului în care este cercetat și asupra modului în care rezultatele sunt interpretate și raportate”, a continuat în raport.
Pe scurt, o influență largă nu doar asupra instituțiilor, ci și asupra cercetării științifice, în care în acei ani fuseseră diverse semnale de alarmă.
În 2004 Richard Horton, editorul revistei The Lancet, declarase de fapt că revistele medicale s-au transformat în „operațiuni de spălare a informațiilor pentru industria farmaceutică”, la fel cum în același an editorii revistei PLoS Medicine declaraseră că nu doresc „să facă parte din ciclul dependenței... între reviste și industria farmaceutică”.
Externalizările din sectorul științific sosiseră și în 2005, când de exemplu Richard Smith, fost editor al British Medical Journal (BMJ), definise revistele medicale ca pe:
„o extensie a brațului comercial al companiilor farmaceutice”,
în timp ce Richard Horton în 2015 a accentuat, afirmând că:
„o mare parte din literatura științifică, poate jumătate, ar putea fi pur și simplu falsă”.
Afirmații care nu sunt surprinzătoare dacă ținem cont de contextul în care apar, caracterizate de reale conflicte de interese.
Este suficient să menționăm un raport din 2007 al Comitetului parlamentar și științific (o organizație parlamentară din Regatul Unit), care a arătat că principalele conflicte de interese pentru reviste apar din „retipăriri”, care sunt achiziționate în număr mare de companiile farmaceutice și apoi dau reprezentanților lor să-și vândă propriile droguri.
Problema, totuși, cu siguranță nu este doar cea a retipăririlor: așa cum se amintește în articolul științific, de fapt, „până în anii 1980, studiile clinice pentru industriile farmaceutice au fost efectuate în școlile de medicină și spitalele universitare”.
Totuși, „acest lucru a durat prea mult timp și nu a permis companiilor să aibă control total asupra progresului și mai ales a rezultatelor studiilor”, motiv pentru care „s-au născut organizațiile de cercetare contractuală (CRO)”, care sunt similare cu „societățile comerciale”, care gestionează studiile clinice ale companiilor farmaceutice”.
De altfel, CRO-urile „constituie rețele de medici care lucrează sub supravegherea lor și sunt plătiți să administreze pacienților medicamentele studiate pentru a culege apoi efectele”, iar „circa 70-75% din cheltuielile sectorului pentru studiile clinice sunt destinate lor".
În consecință, articolele științifice despre produsele Big Pharma, și sponsorizate de aceasta:
„sunt în mare măsură creații ale companiilor înseși”, care desfășoară munca „prin ghostwriters” („autorii fantomă”) finanțați de industrie cu scopul de a „pregăti manuscrisul”, care „este apoi înaintat unui om de știință recunoscut în domeniu, care poate sau nu să fie autorizat să facă modificări, și apoi trimis către un jurnal de renume pentru publicare”.
Evident, toate acestea pot genera diverse probleme, precum tendința de a evidenția doar aspectele pozitive ale unui medicament sau de a omite evenimentele adverse.
Problemele critice care au apărut în timpul pandemiei: tratamentele opuse
Probleme critice precum cele menționate tocmai au apărut într-un mod important odată cu pandemia de Covid-19, în timpul căreia zonele gri ale activității industriei farmaceutice au apărut destul de clar.
În acest sens, trebuie menționată în primul rând hidroxiclorochina, care aparent a primit în mod nejustificat o puternică opoziție publică în Franța.
„În ciuda efectelor benefice ale hidroxiclorochinei (HCQ) în tratamentul Covid-19, guvernul francez a interzis utilizarea acesteia pe baza unui studiu fraudulos publicat, apoi retras câteva zile mai târziu, de The Lancet“, se arată în articolul științific!
În studiu se amintește apoi că:
„un studiu a constatat că în perioada pandemiei a existat o corelație între sumele financiare date de Gilead Sciences (remdesivir) medicilor academicieni în boli infecțioase și opoziția publică a acestora față de utilizarea hidroxiclorochinei”.
Mai mult, se pare că în Franța, Gilead Sciences are o mare putere, cheltuind „65 de milioane de dolari în ultimii 7 ani pentru a-și stabili influența cu profesioniștii și instituțiile”.
În orice caz, însă, compania a desfășurat afaceri importante și în Europa, în condițiile în care, deși remdesivirul „nu are beneficii clinice semnificative statistic și este foarte toxic pentru rinichi și plămâni, a fost semnat un contract de 1 miliard de euro între Gilead laborator și Uniunea Europeană”.
Toate acestea, în ciuda faptului că:
„cu puțin timp înainte de semnarea acestui contract, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a sfătuit neutilizarea medicamentului din cauza ineficacității sale, a toxicității renale ridicate și a costului ridicat”.
Ciudățeniile au apărut însă și în Statele Unite: va fi suficient să ne amintim că:
„în timpul pandemiei, industria farmaceutică a colaborat cu sectorul militar” și BARDA, un birou al Departamentului de Sănătate și Servicii Umane al Statelor Unite (HHS) care conform celor scrise în articol a avut de-a face cu firma Moderna, împreună cu Food and Drug Administration (FDA) și a „solicitat anularea utilizării hidroxiclorochinei ca metodă de tratare a Covid-19”.
O eliminare care ar părea să meargă încă o dată „în avantajul companiilor farmaceutice”, întrucât ar putea fi „legată de faptul că vaccinurile Covid-19 au primit o autorizație de utilizare de urgență (EUA) care, prin urmare, poate fi eliberată doar în absența unor alternative adecvate”.
Dacă așa a fost, în practică, eficacitatea hidroxiclorochinei, precum și a ivermectinei, ale căror studii ar fi dat rezultate „promițătoare”, ar fi fost „sabotate” cu scopul de a „permite vaccinuri anti-Covid, precum și remdesivir, de a beneficia de o Autorizație de Utilizare de Urgență (EUA)”.
O ipoteză destul de tulburătoare, nu doar pentru cele spuse, ci și în virtutea faptului că datorită autorizației de utilizare în urgență (EUA) „studiile Moderna și Pfizer sunt în Faza 3 până în decembrie 2022 și respectiv februarie 2023”, cu vaccinuri care, prin urmare, „SUNT ÎNCĂ ÎN FAZA DE TESTARE”.
Totuși, acesta nu este singurul episod suspect care a avut loc în Statele Unite:
este suficient să ne amintim când în 2021, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) au schimbat definiția cuvântului „vaccin”, trecând de fapt de la definirea:
vaccin ca „un produs care stimulează sistemul imunitar al unei persoane pentru a produce imunitate la o anumită boală, protejând persoana de acea boală”
pentru a-l descrie ca:
„un preparat care este utilizat pentru a stimula răspunsul imunitar al organismului împotriva bolii”.
O alegere care ar putea avea mai multe motive, printre care, conform ipotezei autorului articolului, ar putea fi aceea a:
„protejării producătorilor de a fi dați în judecată pentru că au creat un produs care nu se încadra în definiția „vaccinului””.
Tot ceea ce nu corespunde la vaccinurile anti-Covid
Pe lângă ceea ce s-a întâmplat în Statele Unite, însă, trebuie amintit că există multe zone gri legate de vaccinurile anti-Covid.
„În timp ce autorizația de vaccinare a copiilor cu vârsta cuprinsă între 5 și 11 ani cu vaccinul Pfizer a fost votată în Europa pe 25 noiembrie 2021”, Pfizer a publicat un raport pe 26 octombrie 2021 în care afirmă că la acel moment numărul participanților la programul de dezvoltare clinică a fost „prea mic pentru a detecta orice risc potențial de miocardită asociat cu vaccinarea”.
„Siguranța pe termen lung a vaccinului Covid-19 la participanții cu vârsta cuprinsă între 5 și 12 ani va fi studiată în cinci studii de siguranță post-autorizare, inclusiv un studiu de urmărire pe 5 ani pentru a evalua sechelele pe termen lung ale miocardită/pericardită post vaccinare”, a adăugat compania.
Nu numai atât, pentru că par să existe îndoieli și în ceea ce privește a treia doză.
„Un studiu Pfizer-BioNTech a demonstrat că o a treia injecție a vaccinului lor la persoanele cu vârsta de 16 ani și peste a fost sigură și eficientă”, se arată în articol, care precizează însă nu numai că studiul în cauză „a fost finanțat de BioNTech și Pfizer”, dar și că „Pfizer a fost responsabil pentru proiectarea și desfășurarea procesului”, pentru „colectarea, analiza și interpretarea datelor”, precum și pentru „scrierea manuscrisului”, și, de asemenea, BioNTech „a contribuit la interpretarea datelor și la redactarea manuscrisului”.
În cele din urmă, cele două companii au „produs și placebo folosit în experiment”, motiv pentru care articolul precizează că, pe baza „explicațiilor anterioare” apărute în publicațiile științifice realizate de industria farmaceutică, pare a fi „de neconceput faptul că acest studiu a fost luat în considerare în elaborarea ghidurilor de sănătate”.
În plus, problema efectelor adverse pe termen lung pare să fie, de asemenea, înconjurată de diferite zone gri.
Este suficient să cităm un document Pfizer din decembrie 2021, care „arată că” nu a fost evaluată posibilitatea ca vaccinul Pfizer-BioNTech să provoace carcinogenitate, genotoxicitate sau să afecteze sănătatea masculină din punct de vedere al fertilității.
Acestea fiind spuse, articolul științific arată apoi că „cele două categorii principale de boli raportate în literatura biomedicală declanșate de vaccinări sunt autoimune” și „neurologice”, și că „aceste consecințe sunt deosebit de îngrijorătoare cu repetarea actuală a dozelor de vaccin”.
Mai mult, literatura de specialitate arată că „suprastimularea sistemului imunitar prin imunizarea repetată cu un antigen va duce inevitabil la un răspuns autoimun sistemic”, ceea ce pare probabil, având în vedere că „după vaccinarea ARNm, antigenul SPIKE al vaccinului și ARNm persistă până la 8 săptămâni în Centrii germinali ai ganglionilor limfatici și producția de proteine spike este mai mare decât la pacienții cu Covid-19 grav bolnavi.”
Adăugați la toate acestea posibilele probleme cardiace:
„Datele post-marketing din decembrie 2021 de la Pfizer demonstrează un risc crescut de miocardită și pericardită la bărbații sub 40 de ani”, cu „potențialele sechele pe termen lung care nu sunt încă cunoscute”.
Cum influențează marile farmaceutice instituțiile
În 2015, un raport al organizației Corporate Europe Observatory (CEO):
„a arătat influența excesivă a sectorului farmaceutic asupra activității Comisiei Europene de la Bruxelles, în detrimentul sănătății publice și al echității comerciale”!
Acest lucru se afirmă în primul rând în paragraful articolului dedicat relației dintre industrie și instituții.
„Acest sector ține ferm frâiele unei mașini vaste și bogate de lobby, care are acces aproape sistematic la factorii de decizie ai Comisiei”, subliniază raportul, care precizează apoi că industria farmaceutică era și „în contact strâns cu EMA (Agenția Europeană a Medicamentelor)”, și că
„un minim de 40 de milioane de euro” au servit pentru „plătirea unei armate de 176 de lobbyști legați de industria farmaceutică”.
Așadar, rolul cheie al Federației Europene a Industriilor Farmaceutice, care a reieșit din raport, nu va fi o coincidență, potrivit căruia diverse texte, aparținând sectorului „testelor clinice sau secretelor companiei”, au fost „modelate în baza dorințelor sale”.
Legătura dintre instituții și companiile farmaceutice, totuși, cu siguranță nu poate fi retrogradată doar la perioada publicării raportului, deoarece există urme de interferență a industriei atât în trecutul recent, cât și în anii mai îndepărtați.
Într-adevăr, în 2021, Parlamentul European observa:
„EMA este o agenție finanțată din comisioane, cu 85,70% din veniturile anului 2019 provenind din comisioane plătite de industria farmaceutică, 14,29% din bugetul Uniunii și 0,01% din venituri externe alocate cu o destinație precisă”!
Venind în schimb la anii mai puțin recenți, va fi suficient să menționăm un raport al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care deja ar fi trebuit să precizeze la acea vreme că instituțiile probabil nu au funcționat în totală independență.
Într-adevăr, raportul „a criticat puternic Organizația Mondială a Sănătății (OMS), guvernele naționale și agențiile UE pentru gestionarea pandemiei de gripă porcină”, acuzându-le că „denaturează prioritățile serviciilor de sănătate publică din întreaga Europă, irosind sume mari de bani publici, provocând frică nejustificată în rândul europenilor și creând riscuri pentru sănătate prin vaccinuri și medicamente care ar putea să nu fi fost suficient testate înainte de a fi autorizate în procedurile accelerate”.
Adăugați la acestea și cuvintele fostului șef al sănătății la Consiliul Europei, Wolfgang Wodarg, potrivit cărora:
epidemia de gripă porcină ar fi fost o „falsă pandemie” condusă de companiile farmaceutice, care ar fi influențat oamenii de știință și agențiile oficiale.
În sfârșit, revenind la evenimentele actuale, rolul deja enigmatic al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) pare să devină mai obscur dacă luăm în considerare lipsa ei de independență financiară, cu Fundația Bill și Melinda Gates (o fundație privată americană) care în 2021 a fost al doilea cel mai mare finanțator al acestuia.
Controlul media
„Industria farmaceutică finanțează și influențează mass-media pentru a garanta prezența mesajelor favorabile acesteia”, se arată în sfârșit raportul, care subliniază modul în care „controlul informațiilor în favoarea vaccinării, și deci a industriei farmaceutice, tot prin Bill Gates care finanțează în mare măsură organizațiile care promovează vaccinurile, cum ar fi OMS și Alianța Globală pentru Vaccinuri și Imunizare (Alianța GAVI), precum și multe instituții media”.
Mass-media care, printre altele, și-au unit forțele împotriva „dezinformării vaccinului” prin înființarea „Trusted News Initiative” (TNI), o inițiativă al cărei obiect este colaborarea cu principalele mass-media (cum ar fi agenția de presă Reuters sau Ziarul Washington Post) și cele mai importante companii de tehnologie (cum ar fi Google, YouTube și Facebook), care lucrează împreună pentru a opri răspândirea „dezinformațiilor” despre vaccinurile anti-Covid.
Nu va fi, așadar, o coincidență dacă, așa cum se menționează în articol:
„de la începutul pandemiei, multe date științifice și opinii ale experților au fost cenzurate sau etichetate drept false sau înșelătoare de multe platforme digitale”, așa cum s-ar putea să nu fie o coincidență aderarea agenției de presă Reuters la inițiativă.
De fapt, un director al Pfizer „a fost și președinte și director executiv al Thomson Reuters și încă menține o relație cu această agenție de presă”, care, desigur, nu poate decât să ridice încă o „problemă importantă a conflictului de interese”.
Sursa: lindependente.online
Alte surse:
Comentarii