Întrebarea nu este dacă va mai exista o altă pandemie în acest deceniu, ci pur și simplu când va fi aceasta!
Preoții din Davos și ai instituțiilor globale de sănătate nu au nici o îndoială:
viitorul apropiat va fi împânzit de pandemii și totul se învârte în jurul capacității pe care organismele internaționale și actorii publici și privați o vor avea de a acționa rapid la scară globală.
La urma urmei, mai multe personalități puternice ne-au reamintit în mod repetat în ultimii doi ani că suntem în era pandemiilor.
Nu că nu ar exista posibilitatea de a le evita, comunitatea științifică susține de mult timp că riscurile, în afara celui rezultat direct din activitatea biolaboratoarelor, derivă din relația bolnavă dintre capitalism și natură, care erodează zonele naturale și construiește mereu noi ferme pentru creșterea intensivă a animalelor, habitate perfecte pentru dezvoltarea epidemilor.
Cu toate acestea, nu se prevede punerea în discuție a pietrelor de temelie ale sistemului economic!
De aceea lucrăm pentru a face față consecințelor dăunătoare. Rețeta prezentată de OMS oferă puteri depline pentru stabilirea sănătății globale și o cooperare tot mai strânsă cu marii jucători din sectorul privat.
Totul, de la politică la societatea civilă, de la educație la sănătate și modalități de lucru, va trebui remodelat în funcție de următoarea urgență prin instrumentele tehnologice atât de dragi erei digitale și celei de-a patra revoluții industriale promovate de Schwab în „templul” guvernului financiar global care este Forumul Economic Mondial (FEM).
Un element indispensabil, pentru a se asigura că este posibil să se facă față în mod adecvat viitoarelor pandemii la nivel planetar, împreună cu celelalte „provocări globale”, este concentrarea și transferul puterilor naționale de luare a deciziilor în mâinile câtorva organisme supranaționale pentru a duce la simplificarea și accelerarea procesului guvernamental conform a ceea ce poate fi definit ca „politică agilă”.
Pe aceste premise, explicăm necesitatea urgentă cu care Adunarea Mondială a Sănătății, cel mai înalt organ al OMS, a înființat, în decembrie 2021, un organism interguvernamental de negociere (INB) pentru elaborarea și negocierea unui nou instrument internațional (potențial obligatoriu) „ privind prevenirea pandemiei, pregătirea și răspunsul”.
Documentul acestui proiect, denumit „zero draft”, este evoluția unei alte serii de documente prezentate în cadrul celor patru sesiuni susținute de INB pentru întocmirea tratatului definitiv și a fost deja făcut public!
Acesta arată că statele vor trebui să dea mai mult și mai multe puteri OMS, urmând cu scrupulozitate directivele sale în termeni economici, logistici și tehnologici în timpul următoarei pandemii.
Potrivit rapoartelor OMS însăși, de fapt, acordul „ar trebui să fie obligatoriu din punct de vedere juridic”.
Proiectul a fost discutat pentru aprobarea finală în cadrul celei de-a patra reuniuni a INB, programată pentru 27 februarie – 3 martie lângă Geneva.
CONȚINUTUL SCHIȚEI ZERO (ZERO DRAFT)
„Conceptual Zero Draft” publicat încă din noiembrie 2022 nu lasă nici o îndoială că noul tratat al OMS își propune să concentreze marea majoritate a puterilor în mâinile sale prin îndepărtarea acestora de la guvernele naționale în cazul unei pandemii, conform limbajului tehnic, birocrația organizațiilor internaționale și a cluburilor private este definită ca „cooperare globală”.
Aceasta din urmă nu este altceva decât o expresie liniștitoare pentru a indica centralizarea deciziilor la nivelul organizațiilor extranaționale dominate de puterile financiare.
Articolul 13 din documentul în curs de aprobare, intitulat „Coordonare, colaborare și cooperare”, prevede în fapt că „Părțile trebuie/ar trebui să coordoneze, să colaboreze și să coopereze, în spiritul solidarității internaționale, cu celelalte părți competente și cu autoritățile internaționale și organizațiile interguvernamentale regionale și alte organisme în formularea de măsuri, proceduri și linii directoare rentabile pentru prevenirea pandemiei, pregătirea, răspunsul și redresarea sistemelor de sănătate.
În special, punctul „e” al articolului precizează că:
părțile ar trebui „să consolideze rolul central al OMS ca autoritate pentru conducerea și coordonarea activității internaționale în domeniul sănătății, conștiente de necesitatea coordonării cu organele sistemului Națiunilor Unite și alte organizații interguvernamentale”.
În următorul punct, totuși, părțile sunt invitate să „faciliteze accesul rapid al OMS la zonele cu focare, inclusiv prin desfășurarea unor grupuri de experți pentru a evalua și sprijini răspunsul la focarele emergente”.
Mai mult, se pune pe hârtie că Părțile trebuie să:
„promoveze colaborarea cu actorii nestatali, sectorul privat și societatea civilă” expropriând și privatizând astfel, în același timp, sistemul global de sănătate, după o formulă, cea a cooperării publice/private, care este unul dintre pilonii FEM de la Davos și în care sectorul privat îl domină pe cel public acumulând astfel profituri pe care nu le redistribuie datorită contribuțiilor statului.
La rândul lor, statele vor fi chemate să:
„accelereze procesul de aprobare a produselor legate de pandemie pentru utilizare de urgență”, reducând astfel organismele responsabile, precum Aifa în Italia, la simpli certificatori oficiali, și, în același timp,
„la legiferarea împotriva produselor legate de pandemie care nu sunt conforme”, adică a tuturor celor care nu se numără printre medicamentele produse de multinaționalele occidentale.
La nivel de sănătate, planul OMS de „cooperare” îl urmează pe cel al WEF/FEM la nivel politico-industrial!
În ultima ediție a Forumului fondat de Klaus Schwab, intitulat tocmai „Cooperarea într-o lume fragmentată”, de fapt, fragmentarea, se referă tocmai la fragmentarea excesivă a puterilor între națiunile occidentale pentru a fi pusă în contrast cu un model decizional din ce în ce mai verticalizat și centralizat prin ceea ce este definit ca „cooperare”.
Încă din 2017, Schwab a scris că:
„În cea de-a patra revoluție industrială, politicile trebuie să țină cont de sistemele industriale globale, regionale și intersectoriale care modelează lumea noastră și toate părțile interesate, fie ele expresii ale guvernului, afacerilor sau societății civile, care nu au de ales decât să acționeze împreună, prin forme inovatoare de colaborare fără precedent”, într-un articol intitulat „Guvernarea agilității pentru o lume fragmentată”.
CINE SUNT FINANȚATORII OMS
În ceea ce privește sănătatea, delegarea și transferul de competențe de la guvernele naționale către OMS echivalează, în esență, cu un transfer de putere către organizații private, inclusiv fundații filantropice și companii farmaceutice, cu siguranță care nu sunt ghidate de dorința de a urmări binele comun, dar mai degrabă de a experimenta și de a vinde produsele lor.
Finanțarea OMS provine parțial din cotele plătite de state și parțial din contribuții voluntare, care pot fi plătite de state sau de entități private! Majoritatea fondurilor, 65,4% provin din donații voluntare.
Printre acestea, pe primul loc se află contribuțiile Fundației Bill și Melinda Gates care la fiecare doi ani donează 551 de milioane de dolari Organizației Mondiale a Sănătății.
Printre primii zece donatori se numără și Alianța GAVI, finanțată tot de Bill Gates, care este organizația internațională creată în 2000 pentru a garanta accesul la vaccinări pentru cele mai sărace zone ale lumii și care donează 246 de milioane de dolari OMS, dintre care majoritatea (66%) s-au concentrat pe programul de asigurare a accesului la serviciile de sănătate.
Atât Alianța GAVI, cât și Fundația Bill și Melinda Gates au ca scop implementarea vaccinului.
Conflictul de interese care generează modelul de finanțare adoptat de OMS este mai mult decât evident!
Persoanele private, de fapt, pot stabili liniile de acțiune și proiecte ale organizației ghidate de o logică a câștigului personal și nu neapărat de atenția la sănătatea populației globale.
În 2017, de exemplu, aproximativ 80% din fondurile OMS au fost alocate unor proiecte specifice desemnate de către donatorii înșiși.
Acest lucru face organizația susceptibilă de influența diferitelor state și creditori privați, pe baza puterii lor politice, dar mai ales financiare.
Ca urmare a acestei situații, deja în anii 1980 și 1990, diverse țări au întrerupt de mai multe ori plata regulată a cotelor obligatorii, ceea ce înseamnă că în anumiți ani OMS a reușit să reunească doar 70% din finanțarea prevăzută.
În acest sens, au fost înaintate și Parlamentului European întrebări în care se denunță modul în care conflictul de interese merge să „submineze imparțialitatea însăși a OMS și îi pune sub semnul întrebării autoritatea” și care, prin urmare, întreabă:
„Ce inițiative își propune să ia Europa ca să rezolve acest conflict de interese și să permită OMS să înlocuiască finanțarea, directă sau indirectă, cu subiecți legați sau în orice caz atribuiți producătorilor de vaccinuri, garantându-le acestora, în adoptarea deciziilor necesare, inclusiv în domeniul vaccinării, acel rol de super parteneri pe care nu-l are în prezent”?
Este clar că aceste întrebări au rămas fără răspuns.
PROBLEMA SUVERANITĂȚII STATELOR
Întrebată dacă noul acord va fi obligatoriu din punct de vedere juridic și dacă va înlătura suveranitatea țărilor semnatare, OMS a răspuns:
„Ca și în cazul tuturor instrumentelor internaționale, ca orice nou acord, dacă și când este convenit de statele membre, va fi determinat de guvernele înseși, care vor lua orice măsură ținând cont de legile și reglementările lor naționale.
Statele membre vor decide termenii acordului, inclusiv dacă vreuna dintre prevederile acestuia va fi obligatorie din punct de vedere juridic pentru statele membre ca o chestiune de drept internațional”.
Cu alte cuvinte, se spune că este la latitudinea statelor să decidă dacă se alătură sau nu acordului și în ce condiții.
Cu toate acestea, se știe că țări precum Italia sunt deja implicate de ceva timp într-un proces de limitare a suveranității naționale, aceasta din urmă fiind predată în mare măsură instituțiilor comunitare europene care constrâng puternic, chiar de facto, posibilitatea de decizie a statelor membre în cele mai variate domenii de competență guvernamentală.
La rândul lor, instituțiile europene sunt strâns legate de deciziile SUA nu doar în politica externă, ci și în plan economic și de sănătate.
În cadrul statelor occidentale s-a creat așadar un fel de ierarhie rigidă care este independentă de dimensiunea națională și care a redus foarte mult competențele și rolul statelor.
Aceștia din urmă, așadar, sunt într-un anumit fel forțați să adere la acorduri internaționale în numele multilateralismului și al cooperării globale.
În loc să reformeze OMS în numele transparenței și să schimbe structura de finanțare descrisă, statele, odată cu semnarea noului acord, se vor lega și mai mult de voința asociațiilor private și a companiilor farmaceutice care, datorită puterii lor financiare imense, de fapt guvernează organizația.
Cu câteva luni în urmă, medicul italian Francesco Zambon, el fiind și fostul șef al cercetătorilor la Organizația Mondială a Sănătății, intervievat de L'Indipendente, a subliniat că este necesară o reformă urgentă a OMS.
După ce s-a plâns autorităților organizației că planul italian de pandemie nu a fost actualizat din 2006, fiind retransmis neschimbat timp de 15 ani, Zambon a fost presat să demisioneze și acum este implicat în șapte procese.
Potrivit cercetătorului, „mecanismul în întregime politic cu care este ales directorul general trebuie să se schimbe, introducând o alegere care are o natură de merit. În plus, procesul de selecție a executivului trebuie depolitizat”.
Cu toate acestea, se pare că, dimpotrivă, OMS urmează o agendă internațională bine conturată de DOMUL financiar FEM de la Davos, unde se discută în fiecare an despre vaccinuri, sănătate și pandemii cu participarea unuia dintre principalii donatori ai agenției de sănătate a Națiunilor Unite: Bill Gates.
Este așadar evident cum aceleași personaje acoperă mai multe roluri în același timp cu posibilitatea de a influența cele mai importante decizii ale comunității internaționale.
Tratatul INB își propune probabil să consolideze și mai mult acest mecanism, presupunând, de asemenea, că va exista o altă pandemie, așa cum a susținut fostul premier britanic Tony Blair într-o sesiune a WEF intitulată „100 de zile pentru a face față următoarei pandemii”.
Aici Blair a argumentat necesitatea de a se pregăti pentru următoarea infecție virală globală prin achiziționarea unei infrastructuri industriale și digitale pentru producția rapidă de vaccinuri ARNm cu rapel ciclic și organizarea pentru administrarea rapidă masivă a medicamentelor și verificarea inevitabilă a inoculării prin codul QR.
Prin urmare, este clar că următoarea pandemie posibilă, care este deja prevăzută, și mai ales măsurile de contracarare a acesteia, ar accelera lansarea societății de control digital, bazată pe coduri QR și recunoașteri faciale, susținută de Schwab și acoliți, susținută de Schwab și acoliți și care nu s-a impus pe deplin odată cu prima pandemie!
Totul ar fi facilitat tocmai de directivele OMS care, prin noul acord în curs de definire, le-ar face obligatorii din punct de vedere juridic pentru toți semnatarii, devenind astfel executorul direct al proiectelor WEF/FEM și demonstrând fără echivoc modul în care asociațiile filantropice și organizațiile private au cuprins în totalitate statele prin supunerea voinţei lor.
Noi cei din redacție, nu cred că mai trebuie să adăugăm nimic, pare totul atât de clar încât așteptăm de la o zi la alta să fim obligați să aplicăm la portofelul digital european prin care toate aceste măsuri de control vor fi implementate împreună cu creditul social și cota de carbon, mai ceva ca în China!
Sursa: lindependente.onlie
Alte surse:
https://apps.who.int/gb/inb/pdf_files/inb4/A_INB4_3-en.pdf
https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/E-9-2020-000327_IT.html
Adaugă comentariu